Multe cladiri vechi sunt afectate de construirea in vecinatate a unor imobile noi. Are de suferit structura de rezistenta. Dau primarii autorizatii de constructie intr-o veselie. Nici nu-i intereseaza, comisionul sa iasa. :)
Cristi : subscriu. Interesele financiare sunt mult prea mari ca sa se mai tina cont de altceva. Aici insa, din fericire, se repara o strada, de cativa ani insa.
@ Raul : este adevărat că ne tăiem creanga de sub picioare, dar nu simţim, pentru că nu tăiem craca fizică ci creanga spirituală. De aici şi ducerea în prăpastie a spiritului românesc, dar şi pierderea tradiţiilor.
@ Lia Lia : mă bucur foarte mult, că iei această fotografie drept un cadou. Înseamnă foarte mult pentru mine. Aprecierea ta vine din partea cuiva care nu locuieşte în Romania, dar, cel mai important, pentru mine, NU ŞI-A UITAT VALORILE. Eu îţi mulţumesc
@Costin Comba, m-am gandit ca o sa fiu gresit inteleasa.Nu, aprecierea era pentru idiotii care accepta fara sa spuna nimic sa fie distruse monumente arhitecturale deosebite pentru ca niste unii sa-si satisfaca interesele.Scuze pentru neintelegere.Am zis execelent, adica lasa asa, sa distruga astia tot, sa nu mai ramana nimic, sa ne trezim intr-o buna zi ca suntem ca o satra imensa .Execelent, sa stam cuminti si sa ne lasam distrusi .Asta era idea.Acum am si explicat.M-am enervat tare de tot pentru ca era una dintre bisericile mele preferate, ca stil arhitectonic.cat timp am stat urmarind fiecare linie si toata frumusetea cladirii.Dar lasa, asa, e excelent.Peste tot se ditruge tot ce a mai ramas de valoare .
Ana Maria S : m-am gandit pentru o secundă că ai fi putut să laşi un comentariu ironic, dar am zis că nu şi am interpretat mesajul cum ai vazut mai sus.
@Costin Pentru corectă cunoaştere a realităţii este de cuviinţă să spunem că una dintre reabilitările şi recondiţionările acestei bijuterii de artă religiosă medievală a Bucureştilor, care este Biserica Stavropoleos, s-a efectuat în timpul lui Ceauşescu. Ca şi multe altele dintre lăcaşurile de cult din Bucureşti şi provincie.
Apoi, este complet greşit a formula "dacă nu a reuşit el, Ceauşescu, să le dărîme...", pentru că, pur şi simplu, Ceauşescu nu şi-a propus să dărîme biserici, aşa cum susţine propaganda ostilă lui, şi nu a existat o politică împotriva existenţei bisericilor şi a religiei (toţi mergeam şi atunci la slujbe duminica, la fel ca azi, la Paşte şi la Crăciun etc., toţi eram botezaţi, cununaţi şi atunci, fără nici un fel de probleme).
Dovezile, pentru cei care nu ştiu sau care nu au trăit acea perioadă, sînt mai multe. În primul rînd, dacă Ceauşescu avea o asemenea intenţie sau se promova o asemenea teribilă politică, bisericile ar fi fost dărîmate şi puţine ar mai fi existat azi, logic.
Apoi, dimpotrivă, în procesul modernizării şi construcţiei Centrului Civic al Capitalei şi al altor zone, cele mai valoroase dintre bisericile aflate în zonele de sistematizare au fost salvate, reparate, iar unele, reamplasate. Dorinţa a fost, aşadar, conservarea şi nu demolarea lor!
Este adevărat, unele nu au putut fi salvate, iar faţă de cîteva s-a făcut exces de zel şi s-a renunţat la ele. Între acestea a fost şi Biserica Sf. Vineri, care nu era monument istoric, dar avea o arhitectură remarcabilă şi un ataşament deosebit din partea bucureştenilor datorită poziţiei ei centrale. Iniţial, ea nu intra în planul de demolare, dar apoi a venit cineva cu o idee şi a fost, într-un tîrziu, după reconstrucţia zonei, demolată (nu vreau să intru în detalii, dar interesul demolării ei a izvorît din intoleranţa unor concetăţeni faţă de vecinătatea ei "incomodă" faţă de lăcaşul unui alt cult religios aflat în apropiere). Evident, a fost o gravă eroare, contraproductivă şi pentru Ceauşescu.
Altfel, să reţinem că, spre exemplu, pe vremea lui Carol I, în Bucureşti s-au pierdut mai multe biserici decît pe vremea lui Ceauşescu! Oraşul cunoaşte de-a lungul anilor transformări şi prefaceri, unele mai inspirate, altele mai puţin şi nici lăcaşurile de cult nu pot rămîne, cu totul, intangibile prin vremuri. Nu s-a întîmplat asta numai în România (a se vedea procesul de urbanizare, dezvoltare şi sistematizare al Pariusului).
În fine, statistica Patriarhiei Române (2002) arată că, dacă după 1990 media bisericilor ortodoxe construite sau recondiţionate şi sfinţite la nivel naţional a fost de aproximativ 120 pe an (cu o descreştere importantă şi explicabilă în ultimii ani), pe timpul lui Ceauşescu media aceasta a fost de "numai" 50 pe an! Asta nu dovedeşte că Ceauşescu şi-ar fi propus să dărîme biserici, aşa cum pretind agenţii de influenţă ai actualului regim politic din România şi pe care noi facem greşeala să îi credem...
Multe cladiri vechi sunt afectate de construirea in vecinatate a unor imobile noi. Are de suferit structura de rezistenta. Dau primarii autorizatii de constructie intr-o veselie. Nici nu-i intereseaza, comisionul sa iasa. :)
ReplyDeletePare o mica bijuterie care incearca sa-si pastreze stralucirea.
ReplyDeleteExcelent!!!
ReplyDeletela prima vedere era sa nu inteleg nimic. am avut o impresie de lego. apoi am inteles: ne taiem creanga de sub picioare
ReplyDeletesper sa reziste in coltisoru ei
ReplyDeleteUn Paste fericit si senin iti doresc !
ReplyDeleteBiserica Stavropoleos e unul din locurile pe care le iubesc cel mai mult din Bucuresti. Iti multumesc pentru asa cadou :) Superb!
ReplyDeleteCristi : subscriu. Interesele financiare sunt mult prea mari ca sa se mai tina cont de altceva. Aici insa, din fericire, se repara o strada, de cativa ani insa.
ReplyDelete@ Angi : sunt sigur ca va reusi. Daca nu a reusit el Ceausescu sa le darame, nu cred ca mojicii astia vor resusi.
ReplyDelete@ Alice Georgiana : dar vital este sa sti sa pastram aceste simboluri. O Zi frumoasa.
ReplyDelete@ Ana Maria S : multumesc frumos pentru aprecieri, dar eu cred ca sunt pentru acea bisericuta, care rezista excelent.
ReplyDelete@ Raul : este adevărat că ne tăiem creanga de sub picioare, dar nu simţim, pentru că nu tăiem craca fizică ci creanga spirituală. De aici şi ducerea în prăpastie a spiritului românesc, dar şi pierderea tradiţiilor.
ReplyDelete@ Sophie : fii fără grijă, încă mai există sperantă. Eu sunt sigur că va rezista.
ReplyDelete@ Schtiel : mulţumesc pentru urări. Asemenea.
ReplyDelete@ Lia Lia : mă bucur foarte mult, că iei această fotografie drept un cadou. Înseamnă foarte mult pentru mine.
ReplyDeleteAprecierea ta vine din partea cuiva care nu locuieşte în Romania, dar, cel mai important, pentru mine, NU ŞI-A UITAT VALORILE.
Eu îţi mulţumesc
@Costin Comba, m-am gandit ca o sa fiu gresit inteleasa.Nu, aprecierea era pentru idiotii care accepta fara sa spuna nimic sa fie distruse monumente arhitecturale deosebite pentru ca niste unii sa-si satisfaca interesele.Scuze pentru neintelegere.Am zis execelent, adica lasa asa, sa distruga astia tot, sa nu mai ramana nimic, sa ne trezim intr-o buna zi ca suntem ca o satra imensa .Execelent, sa stam cuminti si sa ne lasam distrusi .Asta era idea.Acum am si explicat.M-am enervat tare de tot pentru ca era una dintre bisericile mele preferate, ca stil arhitectonic.cat timp am stat urmarind fiecare linie si toata frumusetea cladirii.Dar lasa, asa, e excelent.Peste tot se ditruge tot ce a mai ramas de valoare .
ReplyDeleteAna Maria S : m-am gandit pentru o secundă că ai fi putut să laşi un comentariu ironic, dar am zis că nu şi am interpretat mesajul cum ai vazut mai sus.
ReplyDeleteDoresc o urare sipla dintr-un gand curat.
ReplyDeletePaste fericit alaturi de cei dragi!
Sarbatori cu bine alaturi de cei dragi! Speranta si voie buna! Paste fericit!
ReplyDeleteo data si o data tot va trebui sa intelegem ca e mai greu sa construim ceea ce daramam cu nonsalanta usurinta...
ReplyDeleteSperanta, iubire si numai fericire. Paste Fericit
ReplyDeleteSarbatori cu bine, alaturi de cei dragi!
ReplyDeletehttp://damafaracamelii.blogspot.com/2011/04/paste-fericit.html
Paste fericit alaturi de cei dragi!:)
ReplyDeleteSărbători fericite alături de cei dragi sufletului tău.
ReplyDeleteToate cele bune!
Impresionant!
ReplyDeletePaste fericit:)
Costin Paşte fericit ţie şi celor dragi ţie !
ReplyDeleteSarbatori frumoase, cu liniste, bucurii, credinta si lumina!
ReplyDelete@Costin
ReplyDeletePentru corectă cunoaştere a realităţii este de cuviinţă să spunem că una dintre reabilitările şi recondiţionările acestei bijuterii de artă religiosă medievală a Bucureştilor, care este Biserica Stavropoleos, s-a efectuat în timpul lui Ceauşescu. Ca şi multe altele dintre lăcaşurile de cult din Bucureşti şi provincie.
Apoi, este complet greşit a formula "dacă nu a reuşit el, Ceauşescu, să le dărîme...", pentru că, pur şi simplu, Ceauşescu nu şi-a propus să dărîme biserici, aşa cum susţine propaganda ostilă lui, şi nu a existat o politică împotriva existenţei bisericilor şi a religiei (toţi mergeam şi atunci la slujbe duminica, la fel ca azi, la Paşte şi la Crăciun etc., toţi eram botezaţi, cununaţi şi atunci, fără nici un fel de probleme).
Dovezile, pentru cei care nu ştiu sau care nu au trăit acea perioadă, sînt mai multe. În primul rînd, dacă Ceauşescu avea o asemenea intenţie sau se promova o asemenea teribilă politică, bisericile ar fi fost dărîmate şi puţine ar mai fi existat azi, logic.
Apoi, dimpotrivă, în procesul modernizării şi construcţiei Centrului Civic al Capitalei şi al altor zone, cele mai valoroase dintre bisericile aflate în zonele de sistematizare au fost salvate, reparate, iar unele, reamplasate. Dorinţa a fost, aşadar, conservarea şi nu demolarea lor!
Este adevărat, unele nu au putut fi salvate, iar faţă de cîteva s-a făcut exces de zel şi s-a renunţat la ele. Între acestea a fost şi Biserica Sf. Vineri, care nu era monument istoric, dar avea o arhitectură remarcabilă şi un ataşament deosebit din partea bucureştenilor datorită poziţiei ei centrale. Iniţial, ea nu intra în planul de demolare, dar apoi a venit cineva cu o idee şi a fost, într-un tîrziu, după reconstrucţia zonei, demolată (nu vreau să intru în detalii, dar interesul demolării ei a izvorît din intoleranţa unor concetăţeni faţă de vecinătatea ei "incomodă" faţă de lăcaşul unui alt cult religios aflat în apropiere). Evident, a fost o gravă eroare, contraproductivă şi pentru Ceauşescu.
Altfel, să reţinem că, spre exemplu, pe vremea lui Carol I, în Bucureşti s-au pierdut mai multe biserici decît pe vremea lui Ceauşescu! Oraşul cunoaşte de-a lungul anilor transformări şi prefaceri, unele mai inspirate, altele mai puţin şi nici lăcaşurile de cult nu pot rămîne, cu totul, intangibile prin vremuri. Nu s-a întîmplat asta numai în România (a se vedea procesul de urbanizare, dezvoltare şi sistematizare al Pariusului).
În fine, statistica Patriarhiei Române (2002) arată că, dacă după 1990 media bisericilor ortodoxe construite sau recondiţionate şi sfinţite la nivel naţional a fost de aproximativ 120 pe an (cu o descreştere importantă şi explicabilă în ultimii ani), pe timpul lui Ceauşescu media aceasta a fost de "numai" 50 pe an! Asta nu dovedeşte că Ceauşescu şi-ar fi propus să dărîme biserici, aşa cum pretind agenţii de influenţă ai actualului regim politic din România şi pe care noi facem greşeala să îi credem...
Sărbători luminoase tuturor!
This is another wonderful picture. Thanks for visiting me and the comments.
ReplyDelete@ Angi : Multumesc frumos.
ReplyDelete@ Tu26dor : sa fim sanatosi cu totii, ca restul se fac de la sine.
ReplyDelete@ Pandhora : cand oare vom fi capabili sa intelegem acest lucru? Nu va fi cumva prea tarziu?
ReplyDeleteVery beautiful capture !! passed by many times :-)
ReplyDelete