Am stat si eu odata vreo 2 saptamani acolo, in maramures...am inteles mai bine si locul si oamenii de acolo, dar si obiceiurile. E o amintire puternica pentru mine. Un loc care te face mandru ca te accepta.
Am acasa la Bucuresti un tablou, juri ca-i facut dupa biserica asta. Horinca fara niste slana cu o ceapa strivita cu pumnul e periculoasa, se urca la cap! Când le aveti pe amândoua sa stiti ca brisca am eu...
Vestitele biserici de lemn din Maramureș.Frumoasă fotografie,ca o ilustrată!Îmi place tare.
ReplyDelete@ Se-Cret : Maramureş egal Biserici din lemn, Porţi din lemn, Cimitirul Vesel de la Săpânţa şi Horincă.
ReplyDeleteSuper fotografia, asta de, ceva frumos de aratat! Superbe meleaguri!
ReplyDeleteO fotografie foarte reusita! Traditia si obiceiurile românesti nu sunt nicaieri asa nealterat pastrate ca în Maramures... Foarte frumos!
ReplyDeleteFotografia ta mi-a adus aminte de promisiunea ce mi-am facut-o, aceea de a reveni pe acele meleaguri.
ReplyDeleteO zi linistita!
Avem niste locuri minunate! Pline de credinta si istorie!
ReplyDeleteOoo, pe-un picior de plai...Ce frumusete ! Catedralele de marmura sunt niste fleacuri pe langa o bisericuta de lemn...
ReplyDeleteasta-i Romania ce-o iubesc! Costin, aduce a pictura fotografia ta
ReplyDeleteBuna seara! Superba imagine
ReplyDeleteMirific!
ReplyDelete@ Lumi RO : într-adevăr, Maramureşul este un tarâm de poveste.
ReplyDelete@ Carmen : Acolo te simţi oricând acasă. Eşti bine primit, oamenii sunt gospodari şi ţin mult la tradiţii
ReplyDelete@ Dama fara camelii: Nu terbuie să ratezi o călătorie prin Maramureş. Trebuie să iţi ţii promisiunea.
ReplyDelete@ Alice Georgiana : Sunt superbe locurile.
ReplyDelete@ Cristi : ca multe alte locuri din România, numai că acolo este şi păstrată credinţa
ReplyDelete@ Zinna : Asta aşa este. Te simţi mai bine în astfel de biserici. Parcă sunt mai călduroase, mai primitoare.
ReplyDelete@ Raul : păi peisajul acela, este el însuşi o pictură a lui Dumnezeu
ReplyDelete@ IULISA : Bună seara. Mă înclin.
ReplyDelete@ Bogdan Vasiliu : să ştii că eu am rămas fără cuvinte când am fost prima dată în Maramureş.
ReplyDeleteAm stat si eu odata vreo 2 saptamani acolo, in maramures...am inteles mai bine si locul si oamenii de acolo, dar si obiceiurile. E o amintire puternica pentru mine. Un loc care te face mandru ca te accepta.
ReplyDeleteAm acasa la Bucuresti un tablou, juri ca-i facut dupa biserica asta.
ReplyDeleteHorinca fara niste slana cu o ceapa strivita cu pumnul e periculoasa, se urca la cap! Când le aveti pe amândoua sa stiti ca brisca am eu...
@ Sophie :Te intorci de acolo alt om.
ReplyDelete@ Dan : Corect, fara ceapa si slana nu merge.
ReplyDeleteam vazut asa ceva la muzeul satului de la voi din capitala acum vreo 10 ani!
ReplyDeleteFoarte priceputi mesterii care au ridicat-o!
@ Pato basil : este ua si la Muzeul Satului din Bucuresti. Aceasta este realizata la Sighet.
ReplyDeleteFrumoase meleaguri.
ReplyDelete