Sunday, November 17, 2013

#puritate pe Instagram

Ai un cont de instagram? Atunci @aguacarpatica te cheama la concurs : 

va provocam sa definiti ideea de #puritate in fotografiile voastre si apoi sa le uploadati pe Instagram. Fotografiile le vom juriza dupa creativitatea si impresia pe care o lasa asupra juriului format din departamentul de marketing al AQUA Carpatica.

Tinem foarte mult la viziunea voastra. De aceasta data aveti libertate de exprimare, asa cum va dicteaza inspiratia.

Regulile sunt:
-  Urmariti-ne pe Instagram: aquacarpatica
- Fotografiati sau uploadeti pe Instagram folosind hashtagul #puritate. Fotografia trebuie sa raspunda la intrebarea: ce inseamna #puritate pentru tine?
Doar fotografiile uploadate in perioada 11 noiembrie – 24 noiembrie intra in concurs. Fotografiile anterioare concursului care primesc hashtag nu sunt luate in considerare. 

Vom alege 3 castigatori care vor primi cate un premiu : 

  • premiul I – o tableta Evolio Quadra pentru cea mai frumoasa fotografie
  • premiul II – apa plata/carbogazoasa pura pentru 6 luni 
  • premiul III – apa plata/carbogazoasa pentru 3 luni. 
Concursul se va incheia pe 24 noiembrie, iar castigatorul va fi anuntat in perioada 25-29 noiembrie."

Nu am ratat ocazia si m-am inscris si eu cu fotografia de mai jos :)


Casca invizibila pentru biciclisti

Ceea ce probabil parea imposibil pana mai ieri, acum a devenit posibil. Doua fete exceptionale, suedezele Anna Haupt, Terese Alstin, au inventat casca invizibila pentru biciclisti. Ce au facut mai exact? Urmariti filmuletul. Dupa ce il vizionati as fi curios cati ar avea curajul sa renunte la casca.



The Invisible Bicycle Helmet | Fredrik Gertten from Focus Forward Films on Vimeo.

Cat costa Fericirea cand este ieftina?

Omul este frumos atunci cand este fericit. Omul este curajos atunci cand este fericit. Omul se simte implinit atunci cand este fericit.

In ultima perioada am analizat oamenii cu care interactionez, direct sau indirect. Am privit mai atent pe langa mine si am cautat sa vad oameni frumosi, sa vad oameni curajosi. Cu o amaraciune greu de explicat am constatat ca sunt foarte rari.

As vrea sa fac un experiment si sa opresc pe strada un om care nu are curajul sa priveasca drept, care are umerii cazuti. Il las 2-3 secunde sa se dezmeticeasca si sa iasa din gandurile pe care le duce cu greu si am sa il intreb care a fost cea mai frumoasa intamplare din viata sa.

O sa par nebun si probabil ca voi primi raspunsuri de genul "lasa-ma domnule in linistea mea", dar eu stiu ca din clipa in care nu va mai interactiona cu mine se va gandi la un lucru frumos din viata sa. Va avea curajul sa priveasca drept si sa isi ridice umerii.

Un termen uitat de unii si furat de altii, fericirea ne va scoate, cu sau fara voia noastra, din clipa de necunoastere. 

Vrei putina fericire? Iesi in parc si alearga sau asculta muzica naturii sau priveste oamenii cum zambesc sau cum se tin in brate, mergi pe bicicleta, inchide calculatorul si priveste pe fereastra, pana si frunzele scuturate de vant iti vor aduce putina liniste... 

Cat costa fericirea cand este ieftina? Multi ar spune : "mult timp", "mult efort". Fiecare dintre noi meritam sa avem parte de timpul nostru pe care sa il masuram in zambete. Asa ca acel "mult timp" este al nostru, il pastram si ni-l facem cadou in fiecare zi.

Eu unul am reusit sa imi pastrez o parte din timp pentru mine, mergand cu bicicleta. 10km, 50km, 100km, sau 250km pe zi. Am mers la concursuri sau am pedalat alaturi de oamnei pe care nu ii mai vazusem in viata mea. 

Voi ce faceti pentru a fi mai fericiti, pentru a va oferi un zambet in fiecare zi? Daca nu ai un raspuns rapid e timpul sa te gandesti si la tine, sa faci ceva sa fii fericit. Nu uita, dac tu esti fericit, poti face si pe altii sa zambeasca, sa ridice privirea, sa isi indrepte umerii si sa isi dea seama ca fericirea este ieftina.

As vrea sa vad pe bloguri postari in care fiecare sa spuna un moment frumos din viata sa, sa il impartaseasca si cu ceilalti.




Friday, November 1, 2013

Cărțile copilăriei - cu Principesa Margareta și Principele Radu ai României

Principesa Margareta și Principele Radu ai României prezintă programul național de lectură Cărțile copilărieielevilor și părinților bucureșteni


Curtea Veche Publishing și Casa Regală a României continuă promovarea lecturii în rândul copiilor. Miercuri, 6 noiembrie 2013, în cadrul seriei de evenimente organizate cu prilejul zilei de naștere a Majestății Sale Regelui Mihai I, va avea loc o întâlnire de mare amploare la care ALR Principele Radu și Principesa Margareta ai României, ambasadori ai programului național de lectură “Cărțile copilăriei”, se vor întâlni cu elevii, părinții și profesorii din București. Evenimentul va avea loc între orele 14.00 și 15.00 la Sala Polivalentă C.F.R. Rapid (Calea Giulești, nr. 18, Sector 6), iar intrarea este liberă. Accesul în sală se va realiza între orele 13.30 și 13.50.

Întâlnirea va cuprinde și un spectacol de lectură coordonat de Smaranda Nicolau, pedagogul teatral ce va crea structura Cluburilor Regale de Lectură - o inițiativă a editurii Curtea Veche și a Casei Regale de a schimba obiceiurile de lectură ale copiilor pe termen lung. Tot pe data de 6 noiembrie, va avea loc și lansarea oficială a platformei online a proiectului „Cărțile copilăriei”, unde părinții, profesorii și elevii vor avea acces la numeroase resurse ce îi pot ajuta să implementeze în comunitățile lor programul de lectură.

Întâlnirilor din școli le va urma fondarea unor Cluburi Regale de Lectură pentru organizarea cărora editura colaborează cu specialiști și voluntari. 

 “Numărul cititorilor de carte a scăzut îngrijorător în România ultimelor două decenii. Tot mai puține volume ajung în mâinile copiilor și adolescenților, tot mai puține titluri se așază în biblioteca de familie a contemporanilor noștri. (…) Familia Regală a României de astăzi crede că ignorarea cuvântului tipărit între copertele cărții este o vulnerabilitate a națiunii și a patriei. Părinți, aduceți cartea aproape de copiii voștri! Așa cum au nevoie de iubire, de soare și de familie, cei mai mici români au nevoie de cărți, pentru a se întregi, ca oameni.” (ASR Principele Radu al României)

Trei poduri peste lume - de ASR Principele Radu al României

Lansare de gală a volumului
 “Trei poduri peste lume” de ASR Principele Radu al României


În cadrul evenimentelor ce sărbătoresc aniversarea Majestăţii Sale Regele Mihai, Casa Regală a României și Curtea Veche Publishing  vă invită luni, 4 noiembrie 2013, la o lansare de gală a volumului ,,Trei poduri peste lume” de ASR Principele Radu al României. Evenimentul are loc începând cu ora 18.30 la librăria Cărtureşti din incinta centrului comercial “Promenada” , în prezenţa Alteţei Sale Regale Principelui Radu. Intrarea este liberă.

Evenimentul de pe 4 noiembrie face parte dintr-o serie de lansări din țară și urmează celor ce au avut loc Alba Iulia, Buzău, București, Arad, Timișoara, Iași, Cluj-Napoca. Curtea Veche Publishing și Casa Regală a României pregătesc și alte lansări pentru volum, următoarea având loc în Craiova pe 15 noiembrie.

Trei poduri peste lume. Consemnări între anii 1982 şi 2003” a Principelui Radu al României este un jurnal „pe sărite“ în care aventura spirituală a actorului care duce texte româneşti şi străine pe meridianele (şi scenele) lumii se împleteşte cu destinul omului de stat, devenit membru al Casei Regale a României. Misiunea sa, aceea de a purta numele şi spiritualitatea românească în lume, de a fi mesager al ţării pentru reintegrarea ei în familia căreia de drept îi aparţine, lumea democratică, devine un sens şi o datorie umană, pe care o îndeplineşte cu devotament alături de întreaga Familie Regală a României.

Cele trei poduri din titlul cărții fac referire la trei treceri diferite, simultane și fundamentale în viața Alteței Sale Regale: trecerea de la un mileniu la altul, trecerea de la România comunistă la lumea liberă, trecerea de la condiția de actor la cea de principe regal.

"Este o lucrare apăsat subiectivă, dar prezintă o poveste de viață destul de neobișnuită. Mă simt obligat față de societate să vorbesc despre aceste lucruri. Sfertul de secol despre care cartea vorbește mi-a oferit o sumedenie de ocazii de a fi mândru de familia și de țara mea, precum și de timpul meu. (…) Aducerea între paginile cărții a acestor gânduri este și un fel de a mulțumi pentru tot ceea ce am primit. Un personaj de film spunea, acum vreo douăzeci de ani: “Ceea ce primești la naștere este un dar de la Dumnezeu. Ceea ce faci cu ceea ce primești este darul tău către Dumnezeu” spunea ASR Principele Radu al României.

Tuesday, October 15, 2013

Istoria Emoticoanelor :) :)

Cu totii le folosim, iar unii dintre noi inca nu cunosc prescurtarile atunci cand le preimesc in fraze sau in propozitii, sunt emoticoanele.

Profesorul Scott Fahlman de la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA, a gasit o modalitate  de a sublinia tonul mesajului trimis prin email:  amuzant sau serios. Astfel,  la 19 septembrie 1982, la ora 11:44, profesorul a trimis,  in cadrul unui grup de discutii, un email care continea prima "fata zambitoare" din istorie, denumita si "emoticon",: "Propun următoarea secvenţă de caractere pentru marcarea glumelor: :-) Citeşte-o într-o parte".

In acelaşi email, Fahlman a propus si emoticonul pentru situatia in care nu este vorba de un mesaj glumet: :-(
Profesorul marturiseşse ca a fost o mica prostioara amuzanta folosita in cadrul unei discutii despre fizica sşi nu i-a luat decat 10 minute:  "ma asteptam sa amuze cativa prieteni si atat”, spune Fahlman.

Intr-o  editie din 1862  a celebrului New York Times, in care apare un discurs al lui Abraham Lincoln, s-a decoperit un alt emoticon: ;-)  Acest lucru a dat nastere unor dezbateri intense,  era oare vorba despre  primul emoticon sau a fost doar o banala eroare de tipar? 

Tot in New York Times, intr-o editie din 1969,  scriitorul rus Vladimir Nabokov spunea intr-un interviu  ca ar trebui sa existe un semn tipografic special pentru zambet, "un insemn concav, o paranteza culcata pe spate".

Indierent daca exista sau nu precursori ai emoticoanelor asa cum le stim azi, istoria il consemneaza pe profesorul Scott Fahlman drept inventatorul insemnelor care fac mai expresiva comunicarea virtuala.

Google planuieste sa foloseasca numele şi fotografiile utilizatorilor în scopuri comerciale

Incepand cu data de 11 noiembrie 2013, Google planuieste sa foloseasca in scopuri comerciale datele personale ale utilizatorilor sai.In acest scop vor fi folosite de catre Google numele si fotografiile internautilor, dar si comentariile făcute de acestia la anumite produse.
Pentru a putea folosi datele utilizatorilor, Google va schimba termenii si conditiile de utilizare incepand din data de 11 noiembrie, insa modificarile ii vor afecta pe utilizatorii reţelei de socializare Google+.
De asemenea, comentariile utilizatorilor privind restaurantele, magazinele si produsele, dar si muzica si alt tip de continut cumparat de la retailerul online Google Play vor putea sa fie folosite in reclamele care le sunt prezentate prietenilor sau persoanelor cu care userii sunt in legatura, atunci cand acestia cauta pe Google diverse lucruri.
Iata ce ne spune gigantul american pe pagina in limba romana :
 "Daca aveti un Cont Google, este posibil sa afisam numele profilului, fotografia de profil si actiunile dumneavoastra pe care le intreprindeti in cadrul Google sau in cadrul aplictiilor terta parte conectate la contul Google (de exemplu, +1rile, recenziile pe care le scrieti si comentariile pe care le postati) in serviciile noastre, inclusiv sa le afisam in anunturi sau in alte contexte comerciale. Vom respecta alegerile pe care le faceţi pentru a limita setarile de distributie sau de vizibilitate din contul Google. De exemplu, puteti configura setarile, astfel incat numele si fotografia dvs. sa nu apara intr-un anunat".

Monday, October 14, 2013

Atelier pentru copii: "Aventurile lui Riki" la Gradinita Miruna

Sambata, 19 octombrie, la ora 11.00, Curtea Veche Publishing invita copiii si parintii la un eveniment organizat in jurul cartii „Aventurile lui Riki” de Ana Maria Florea. Intalnirea va avea loc la Gradinita Miruna (str. Traian nr. 160, sector 2), unde copiii cu varsta intre 4 si 6 ani o vor putea cunoaste pe autoare, dar si pe Riki, personajul principal al cartii! Toti copiii vor asculta pasaje din peripetiile lui Riki, citite chiar de scriitoare, vor desena animalele de companie preferate si vor povesti despre ele.

Volumul „Aventurile lui Riki” intregeste colectia de carti pentru copii aparuta la Curtea Veche Publishing, sustinand misiunea editurii de a forma o noua generatie de cititori, incurajand copiii sa descopere farmecul cartilor si sa se dezvolte armonios prin lectura.

Costul de participare la atelier este de 40 de lei si include cartea “Aventurile lui Riki”. Inscrierile se pot face la adresa: atelier@asociatiamiruna.ro.

Sunday, October 13, 2013

Resedinta monseniorului Ghika daramata

Interesele imobiliare din capitala fac noi victime in randul cladirilor istorice ale Bucurestiului.

Pe strada Christian Tell s-au daramat doua imobile construite cu peste 100 de ani in urma, dar si doua anexe din aceasi ansamblu de cladiri. Scopul : trebuie sa se faca loc unei cladiri moderne cu 5 etaje.

Ordinul Arhitectilor din Romania a catalogat cele doua cladiri ca fiind imobile istorice, dar Ministerul Culturii nu le-a inclus pe aceasta lista.

In casa de la numarul 16, numita si Vila Dr. Batzel, se crede ca a locuit diplomatul Dimitrie Ghika. Aceiasi cladire a fost si resedinta monseniorului Ghika si a pictorului Alexandru Ghika.

Casa a fost lasata in paragina ani buni, fara ca cineva din cadrul organismelor abilitate sa intretina astfel de cladiri nu a intreprins nimic pentru a preveni degradarea respectivelor cladiri.

Constructorul afirma ca are toate avizele necesare, ba chiar a trimis si un comunicat de presa prin care anunta ca lucrarile de demolare si construire se vor efectua cu mentinerea si integrarea fatadei cladirii de la numarul 16, in noua constructie. Primaria capitalei a sustinut acest punct de vedere, astfel incat distrugerea celor doua case se desfasoara in legalitate.

In cursul zilei de ieri, bucati din zidul daramat de buldozere si excavatoare au ajuns in curtea vecina cladirii, determinand proprietarul sa faca plangere la politie.

Ajunsi la fata locului, inspectorii de la Disciplina in Constructii au constatat ca firma care efectueza lucrarile nu a securizat bine zona.

Sper sa vad o manifestatie pentru salvarea Bucurestiului a celor care vor sa salveze Rosia Montana si canii maidanezi.

Saturday, October 12, 2013

Inghetata de Ghimbir, prajita

Sunt fan ciclism, imi place sa merg pe bicicleta, dar sa si privesc la TV cursele difuzate de Eurosport. Unul dintre momentele placute este acela in care se incepe recitarea unei retete culinare specifice zonei prin care trece plutonul. Turul Frantei, Turul Italiei si Turul Spaniei au fost tururile cicliste in care Manolo Terzian ne-a tot dat retete.
Azi priveam Turul Beijingului si asteptam reteta. Cica aici nu e cu asa ceva. Cu adresa directa, pentru Manolo Terzian, pun o reteta chinezeasca.

Inghetata de Ghimbir, prajita

Pregatire : 15 minute                         
Preparare : 10 minute

Ingrediente pentru 4 persoane:

1.Pentru inghetata :
  • 400 g inghetata cu smantana
  •  5cm radacina de ghimbir    
2. Pentru aluat :
  • 120 g faina de orez
  • 150 g faina alba "000"
  • 1 lingurita bicarbonat
  • 1/2 lingurita drojdie uscata
  • 2 linguri zahar pudra
  • apa minerala
  • ulei de floarea soarelui (pentru prajit)
3. Pentru decor :
  • zahar pudra
Mod de preparare :

Se pune inghetata intr-un castron si se amesteca bine cu o spatula pana cand devine cremoasa. 
  1. Se incorporeaza apoi ghimbirul curatat si ras (sau se poate pune sucul rezultat din stoarcerea ghimbirului ras). Se formeaza bile cu ajutorul lingurii pentru inghetata, se aseaza pe un platou si se pune la congelator sa se intareasca.
  2. Intre timp , prepara aluatul: cerne impreuna cele doua tipuri de faina, adauga drojdia, bicarbonatul si zaharul. Toarna apa minerala foarte rece in fir subtire, amestecand continuu cu telul pana la obtinerea unei compozitii omogene si dense, ca pentru clatite.
  3. Incinge uleiul intr-o craticioara mica, cu peretii inalti. Scufunda rapid bilele de inghetata in aluat, ca sa acopere complet. Pune-le in uleiul incins, prajeste-le, scoate-le si scurge-le. Presara-le, dupa gust, cu zahar pudra si servestele imediat.

Pofta buna si Happy Week-end. :)

iPhone 5S si 5C intra pe piata .RO

Gigantul american Apple va lansa la „nivel mondial”, in data de 25 octombrie, ultimele modele de smartphone-uri,  iPhone 5S si 5C. Printre multele tari in care va avea loc lansarea, se afla si România. Sa nu uitam insa ca gadget-urile au fost deja lansate in cateva tari, 9 la numar (unde s-au vandut, in primele 3 zile „doar” 9 milione de aparate),  fiind testate pe doua dintre cele mai consumatoare piete la nivel de tehnologie- SUA si China. 



iPhone 5S vine dotat cu un  procesor mai rapid, o camera mai performanta si, o inventie de fita (imi permit sa spun) un scanner de amprenta.Modelul „sarac” 5C este dotat in mare parte cu funcţiile iPhone de anul trecut, fiind imbracat intr-o carcasa din plastic, avand la alegere mai multe variante de culoareUltimele versiuni de iPhone vor „merge” pe ultima versiune a  sistemului de operare iOS, si anume iOS7.  iOS7 vine cu o interfata noua si cu cateva (mai multe) functii, printre care se gasesc  Control Center, Notification Center, functia de comanda vocala Siri si  iTunes Radio – eu o consider cea mai misto functie introdusa pe iPhine, dar disponibil doar daca ai internet pe telefon.

 iPhone 5S este disponibil în 3 culori: auriu, argintiu si gri-negru. Ca un supliment, contra cost evident, se poate opta pentru culorile bej, negru, albastru, maro si galben, al caror pret de retail recomandat este de 39 de dolari.Preturile de retail recomandate de Apple pentru iPhone 5S sunt :

·       199 dolari pentru modelul de 16 GB
·       299 dolari pentru modelul de 32 GB
·       399 dolari pentru modelul de 64 GB.

Fratele sarac, iPhone 5C este costumat in carcase disponibile in culorile albastru, verde, roz, galben, negru si alb al caror pret de retail recomandat este de 29 de dolari. Preturile de retail recomandate de Apple pentru iPhone 5C sunt:
·       88 dolari pentru modelul de 16 GB
·       199 dolari pentru modelul de 32 GB.


Sa speram ca nu vor incepe romanii sa isi deschida credite la banca pentru a cumpara un telefon mobil.

Samsung Galaxy Round - telefonul cu ecran curbat

Fite sau inovatie? Asta ma intreb cand vad ca Samsung ne face cunostinta cu Samsung Galaxy Round, un telefon care se vrea a fi mai comod atunci cand vine vorba sa il bagi in buzunar sau cand il tii in mana, tocmai datorita formei sale curbate.
Iata si cateva specificatii tehnice ale noului telefon lansat deocamdata in Coreea de Sud :
ecran 5.7 inch, Full HD, super AMOLED
android 4.3 
procesor quad-core Krait la 2.3 GHz
3 GB memorie RAM
32 GB memorie interna
baterie de 2800 mAh.
Eu astept nerabdator ca stiinta sa scoata pe piata telefoane romboidale carora sa le atasezi un hard extern.

Friday, October 11, 2013

Aventurile lui Riki - Ana Maria Florea

Sâmbătă, 12 octombrie 2013, la ora 11.00, Curtea Veche Publishing invită copiii și părinții deopotrivă la un eveniment organizat în jurul cărții „Aventurile lui Riki” de Ana Maria Florea. Întâlnirea va avea loc în cadrul “Campionatului Poveștilor” organizat de librăria Humanitas Cișmigiu. Copiii o vor putea cunoaște pe autoare, dar și pe Riki, personajul principal al cărții! Toţi copiii vor desena animalele de companie preferate, vor povesti despre ele şi cele mai frumoase desene şi poveşti vor primi premii de la Curtea Veche Publishing şi Koh-I-Noor.

Volumul „Aventurile lui Riki” întregeşte colecţia de cărţi pentru copii apărută la Curtea Veche Publishing, susţinând misiunea editurii de a forma o nouă generaţie de cititori, încurajând copiii să descopere farmecul cărţilor şi să se dezvolte armonios prin lectură.

Pe coperta cărţii, Riki însuşi le transmite câteva gânduri celor ce abia aşteaptă să citească despre aventurile sale:  Sunt foarte încântat că Ana a scris o carte despre mine și despre aventurile mele. Ca orice pui neștiutor, am intrat adesea în belele, dar am învățat că nu am voie să fac prostioare și astăzi sunt un cățel foarte cuminte. Îmi place să mă joc cu alți căței și, da, îmi plac toate celelalte animale. Am acasă o pisică de care am grijă, pentru că Ana mi-a spus că trebuie să fiu bun și cuviincios atât cu animalele, cât și cu oamenii. E adevărat că, dacă o supăr pe pisică, își ascute ghearele pe nasul meu, dar eu încerc să nu o supăr. Sper să vă placă poveștile mele și să învățați și voi, copii, ce am învățat eu: dacă eşti bun, îți faci repede prieteni și, atunci când ești supărat, aceștia îți vor veni în ajutor.

Ana Maria Florea are 35 de ani și este la a doua carte publicată. Prima carte de proză scurtă, “Zăpada roșie”, a apărut în anul 1996. A urmat o lungă perioadă în care autoarea a lăsat beletristica pe locul doi și a scris doar din postura de jurnalist. A lucrat în radio, în televiziune și în presa scrisă și a colaborat timp de 13 ani cu massmedia din Franța și Belgia. În prezent lucrează în departamentul de PR al unei mari companii. Aventurile lui Riki înseamnă revenirea în lumea poveștilor și a cărților, revenire pe care autoarea și-a dorit-o lină, tocmai de aceea cartea de față este una pentru copii.


iPhone vs. Samsung

Vesnica discutie, care e cel mai bun telefon inteligent, pe limba lor SmartPhone, iPhone sau Samsung, pentru ca, sa fim sinceri, sunt singurele dispozitive care fac fata cerintelor din ce in ce mai extravagante ale cumparatorilor.
Personal as alege un Samsung pentru functiile foto-video, iar un iPhone pentru stabilitatea sistemului.
Problema este din ce in ce mai acuta, si se poate incheia asa :

Sfat pentru cei care urmeaza sa se casatoreasca : pe invitatii sa specificati ca aveti fotograf si cameraman, angajati special pentru a imortaliza evenimentul.

Spovedania unui biciclist - Geo Bogza

Spovedania unui biciclist I
Au trecut pe lângă mine, unul lângă altul, alunecând uşor pe biciclete, un băiat şi o fată. El avea capul gol, ea părul lung pe spate. Nepăsător la atâtea spectacole ale oraşului, am întors capul după ei şi i-am privit cu o uşoară invidie. Apoi, aducându-mi aminte de mine însumi mi-am spus, în timp ce mă cucerea lumina unui zâmbet lăuntric:
— Şi eu am fost ca şi ei, şi eu am cunoscut această mare şi copilărească fericire.
Şi eu am pedalat, în capul gol, alături de o fată al cărui păr flutura pe umeri. Oră după oră am pedalat, ascultând imperceptibilul foşnet al spiţelor în foşnetul mai vast al arborilor pe sub care, precis şi totuşi ca într-un vis, necontenit alunecam. Sau, alte ori, plecat pentru o lungă călătorie – cum a fost aceea în care m-am făcut, de la început până la sfârşit, toată viaţa lui, tovarăş al Oltului – pedalam singur, din zori până în amurg, lăsând în urma mea, într-o imensă horă, atâtea chipuri ale lumii, sate, păduri, livezi, fiecare altfel luminate de soare, până ce întinderea nesfârşită a câmpiei se tulbura, transformându-se în dealuri, iar în cele din urmă în munţi. Şi printre ei pedalam, prinzându-le pe retină, în vaste panoramice, întreaga frumuseţe, cetăţile albe de calcar, domoala arcuire a plaiurilor, extrema gingăşie a mestecenilor presăraţi în uriaşul ocean al pădurilor de brad. Şi printre ei pedalam, aspirând mireasma frustră a fânului, potolindu-mi setea cu apa izvoarelor, până ce îi lăsam în urmă şi începea din nou câmpia, cu altfel de aşezări, cu altfel de turle de biserici, cu altfel de bărbaţi şi de femei. Cu ei toţi intram în vorbă şi ei toţi mă pofteau, dacă era vremea, la prânzul sau la cina lor, uneori lângă grâul abia secerat, şi-i ascultam vorbind, puţin ameţit după hora priveliştilor, de hora imensă a întâmplărilor dintr-o viaţă omenească, de uriaşul foşnet al vieţii de pe aceste pământuri. Şi iar pedalam, pe lângă şiruri de plopi, pe sub melancolia sălciilor, lăsând să se rotească în jurul meu sate şi turle de biserici, şi troiţe, şi fântâni, trecând din lumina soarelui în umbra pădurilor, şi iar ieşind în lumină, până ce alţi munţi se iveau în zare, şi nu-mi doream nimic altceva. Am fost poate unul dintre cei mai bogaţi, cei mai fericiţi şi înţelepţi din generaţia mea.
Iar bicicleta nici nu era a mea, era o bicicletă de fată, bicicleta lui Bunty.
Spovedania unui biciclist II
Din tot ce a născocit omul, bicicleta singură îţi îngăduie să parcurgi distante înzecite decât ai parcurge cu piciorul, fără să te rupă o singură clipă de natură. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea, lăsându-te tot timpul în contact cu ea, lăsându-ţi răgazul să devii fericit şi înţelept. Cu mai puţin decât ea, omul este prizonierul propriilor sale limite. Cu mai mult decât ea, iese afară din natură şi se pierde de sine însuşi.
Am mers mult pe jos, cu bicicleta şi cu automobilul. Mersul pe jos pune fiinţa noastră în contact direct cu diversitatea lumii, prilejuindu-i observaţii şi fericiri fundamentale. Bicicleta vine să le înmulţească, fără a scădea nimic din ele.
Cu piciorul, greu îţi poţi îngădui – mai ales dacă se apropie seara – un ocol larg, până la pâlcul de arbori, la casa singuratică sau la ruinele din zare. Bicicleta îţi îngăduie să-l faci, ea îţi îngăduie să pendulezi între orizonturi, să te îndrepţi încotro te atrag privirile, să cunoşti un întreg ţinut, fără să te frustreze nici o privelişte. Ea este instrumentul ideal pentru a străbate şi cunoaşte lumea.
Este adevărat că, pentru cei ce o străbat în automobil, bicicliştii pot părea desueţi sau chiar ridicoli. Ce vă pot spune? Că niciodată această comparaţie nu trebuie făcută, că aşa cum o gazelă nu poate fi pusă în balanţtă cu un tigru – iar bicicleta este verişoara metalică a gazelei – niciodată fragilul velociped nu trebuie pus, sub aceeaşi şosea, alături de un automobil.
Automobilul – cine ar cuteza să o nege? – are o frumuseţe a sa, dintre cele mai desăvârşite pe care le-a produs era industrială. Şi îţi îngăduie să admiri, la prânz, un fluviu sau o catedrală de care, în zori, te afli la o depărtare de sute de kilometri. Dar cu ce preţ! Viteza îl rupe pe om de natură şi îl înstrăinează de sine însuşi, încapsulându-l într-o singură senzaţie, în scurgerea vertiginoasă a kilometrilor. Lansat în lungul şoselei, automobilul mănâncă pământul, desfiinţând lumea şi desfiinţându-şi şi stăpânul. Dintre oamenii unidimensionali, automobilul este cel mai unidimensional.
Am străbătut cândva o ţară tropicală, de la un capăt la altul într-o singură zi, cu un automobil a cărui viteză atingea nebunia. În afară de acest sentiment, plăcut câteva clipe, nu m-am ales cu nimic. Mult mai de folos mi-ar fi fost, mult mai mult m-aş fi simţit în acea parte a lumii, dacă aş fi stat un singur ceas sub un palmier, sau de vorbă cu un pescar de pe ţărmul mării, cum aş fi dorit, dar nu s-a putut.
De câte ori, în ţări şi continente străine, am fost prizonierul automobilelor lansate între două oraşe, am binecuvântat clipa când li se spărgea cauciucul sau li se înfunda carburatorul. Atunci, porneam înainte pe jos şi fiecare pas pe care îl făceam în lungul şoselei, printre case, oameni şi arbori, putându-i privi în voie şi aborda, era un bun câştig. Din lungi şi prestigioase călătorii, în forul meu intim doar cu atât m-am ales: cu cât am călcat singur cu piciorul.
Desigur, rămân piramidele, catedralele, templele milenare. Dar a ajunge în faţa lor cu automobilul şi a pleca din faţa lor, după o jumătate de oră, cu automobilul, înseamnă o cunoaştere a lumii pe bandă rulantă. Cei care se duc să admire, în cursul unei zile, cu o sută de kilometri pe oră, un oraş sau un munte îndepărtat, sânt mai puţin bogaţi sufleteşte, mai puţin fericiţi şi mai puţin inţelepţi decât cei care, în aceeaşi zi, au ajuns cu bicicleta pe poteci înguste, printre lanuri de grâu sau căpiţe de fân, până la un mic râu sau într-o pădure.
Omenirea se află într-o fază a istoriei sale, caracterizată printr-o grăbită acumulare de bunuri, care ici şi colo îi precipită pulsul şi o desfigurează. Dar când, în cele din urmă, se va satura, când nu va mai fi atât de ahtiată de valori materiale, când nu o va mai propulsa simţul parvenirii, se va întoarce fără îndoială spre tot ceea ce îi va putea aduce adevărata fericire. Atunci, marea desfătare o va da bicicleta, iar nu automobilul, cel care a putut să dezumanizeze atâţia oameni şi chiar să-i bestializeze.
Sunt sigur că va veni o lume, scăpată de tristeţea sărăciei, scăpată de obsesia îmbogăţirii, în care oamenii, în sfârşit înţelepţi, vor lăsa în garaj, de câte ori vor voi să-şi ofere o mare bucurie, tigrii de oţel ai automobilelor, de dragul celor două roţi subţiri care le pot prelungi fiinţa fizică şi spirituală. Marele drum al omului spre sine însuşi, marele drum în urma căruia va descoperi cât poate fi de fericit, aşa va fi făcut.
Sunt sigur că o astfel de lume va veni şi sânt bucuros, că în anii mei cei mai buni, am prefigurat-o.

Monday, July 22, 2013

Caldarusani Adventure

*Caldarusani Adventure sau cum sa te distrezi pe doua roti, acompaniat de muzica padurii.
Sambata abia trecuta am fost la un concurs MTB, din calendarul Riders Clud, la Caldarusani, unde organizator a fost Razavan Juganaru, in cateva cuvinte soare, praf, padure, lacuri, distractie si o mica accidentare.
*Am ajuns la startcu aproape 2 ore inainte, timp destul sa imi fac incalzirea si sa ma gandesc la traseul de 44km (2 x 22km).
*Start in cursa. Nu plec bine ca pe dreapta vad o mare de spectatori care se inclinau in fata ciclistilor. Am mers pe langa cam  300 - 400 m. Ma atingeau, ma inspirau si ma incurajau sa meg mai departe. Inainte sa intru pe un drum de tara, arunc o ultima privire catre acel public sublim, le multumesc si le spun ca voi avea nevoie de incurajarile lor si pe turul doi de traseu, pe care promit sa il parcurg. A fost cel mai frumos grup de sustinatori, sau cel putin asa am vazut eu acel lan de Floarea Soarelui.
*Drumul de tara se termina la marginea padurii, de acolo incepea o "mica" portiune dificila a traseului, unde intalneai santuri, danburi si gropi plus o poteca virgina. Asta a fost portiunea pe care Razvan Juganaru a strans multe "cuvinte de lauda" :)
*Am iesit cu bine la lumina unde ne intampinau un lac si o cabana, "asa mai merge", zic si ma lasa apasat in pedale. Anticipand multele sau putinele "cuvinte de lauda", campionul Razvan Juganaru s-a revansat ducand traseul pe o portiune din padure aflata intr-o usoara coborare. Care este partea frumoasa de aici?! Pai se cobora pe un fel de "sant", iar cel mai eficient mod de a cobori era sa mergi cu bicicleta de pe un perete pe altul a "santului", iti invitai bicicleta la un tangou intr-o singura directie. Nebunie, nebunie.
*Ma uitam uimit si plin de admiratie la "mersul sarpelui" pe care il practicau ciclistii pe acea coborare. Imi lacrimau ochii de la vant, inghiteam praf de la baietii din fata mea, dar nu simteam asta, nu ma interesau aceste amanunte, vroiam doar sa fiu parte din acel "sarpe" care strabatea padurea inghitand kilometrii.
*Traseul mi-a rezervat cateva surprize, placute dar si doua neplacute pe care mi le asum din lipsa de experienta. Portiunile din padure au fost tehnice in proportie de 70% (din cat pot eu sa estimez, deci putin subiectiv). Single track-uri, treceri printre copaci, curbe stranse, mici vai in care bicicleta devenea un veritabil montagnes russes si portiuni cu treceri peste radacini.
*Prima surpriza neplacuta a venit la jumatatea primului tur. O mica accidentare. Calutul meu m-a aruncat din sa pe o portiune cu multe hopuri. M-am dat viteaz si nu am ales bine raportul foaie-pinion, plus furca intarita, recompensa fiind o mica luxatie a degetului mic de la mana dreapta.
*Starea mea pe traseu incepea sa fie mizerabila. Am uitat un lucru esential, sa mananc in aceea dimineata. Efortul sustinut si denivelarile mi-au facut cadou o stare oribila care m-a facut sa ma gandesc la abandon dupa primii 22 de km.

*Am teminat prima tura. alaturi de Stefan Iiescu, cautand din priviri, disperat, punctul de alimentare. L-am zarit. Apa cat de multa. Glucoza era cea mai buna mancare pe care o savurasem vreodata. Biscuitii populari imi zambeau larg si imi strigau in cap "te ajutam, te ajutam". Nu imi trebuia nici ciocolata, nici banane, nici lamai, nici limonada, nici energizate. Am luat spre a ma ajuta si 5 biscuiti. Glucoza, mai vreau glucoza.
*Psihic incepeam sa imi revin. Ma uit in spate la linia de sosire si vad oameni care aplaudau, care incurajau si care aveau cele mai frumoase vuvuzele.
 De asta trebuie sa ma bucur si eu, imi spun, dar trebuie sa parcurg si turul doi. Nu am putut sa rezist tentatiei si nici sa imi incalc promisiunea facuta lanului de Floarea Soarelui. Am pornit la drum pentru inca 22 de km.
*Totul se repeta, numai ca traseul mai avea pentru mine o surpriza "neplacuta", o frumusete de pana. desi este ceva naspa, nasolo, urat, bleah etc. sa faci pana, pentru mine nu a fost asa. Esti tampit, o sa spuneti! Justificare. Ciclistii care veneau din urma incetineau si ma intrebau daca ma simt bine, daca am tot ce imi trebuie, daca vreau ajutor, etc. Oamenilor le pasa, nu erau interesati doar de competitie. Oamenii au inteles ca un concurs nu este un concurs daca nu ai cu cine sa concurezi. Mai presus de toate oamenii deveneau OAMENI.
*Un alt factor care m-a determinat sa merg mai departe pe turul doi a fost ATITUDINEA oamenilor de pe traseu, a celor din partea organizatorilor. Ne incurajau, ne aplaudau, ne alimentau, ne dirijau si ne motivau cum stiau ei mai bine. Va multumesc. Bravo voua, va pasa de de oamenii care isi urmeaza pasiunea.
*Despre traseu si organizare as mai avea de spus ceva, esential. Traseul a fost ales de un campion si organizat pentru nevoile unui pasionat de ciclism. Inseamna enorm de mult sa stii sa orbanizezi un astfel de eveniment. Odata ce ai adunat in picioare sute de curse iti dai seama de ce este nevoie pe traseu pentru un ciclist amator, iti dai seama ca el are nevoie de un stimul psihologic. Cu cat mai multi oameni in punctele cheie ale traseului, cu atat mai bine se va simti concurentul, nu va avea senzatia ca este abandonat pe traseu.
Pentru asta ii multumesc lui Razvan Juganaru si ii felicit pe cei de la Riders Club - MPG.
Nu in ultimul rand le multumesc celor de la Crucea Rosie care au avut grija de degetul meu accidentat.



Vuvuzele fotografiate de Luiza Tamas.

Monday, July 8, 2013

Turul Cilcist al Romaniei

Turul Ciclist al Romaniei. Mica Bucla. Ceva ce ar putea sa fie mare, spectaculos, fabulos, ceva ce ar aduce foarte multi bani in Romania, ceva ce ne-ar face tara cunoscuta.
Toate acestea pot deveni realitate daca apare vointa si daca oamenii cu foarte multi bani s-ar implica. In Romnia ciclismul este "privit cu spatele", nimeni nu doreste sa il promoveze. Mass-media prefera sa se prezinte in fata oamenilor cu cancanuri si prostitutie intr-o forma sau alta. Anul trecut Digi Sport a facut un efort si a transmis Turul Sibiului. O incercare mica, dar incurajatoare pentru sponsori si pentru sportivi. In Italia, Franta, Olanda, etc. ciclismul este o religie, la noi este o povara.
La Federatia Romana de Ciclism sunt oameni care nu reusesc sa treaca peste orgoliul propriu punand astfel bete in roate, la figurat, celor care vor sa faca ceva din Turul Romaniei.
Aprobarile pentru a inchide strazi sunt la cheremul unor burtosi care cred ca primariile sunt mostenire de familie.
"Sponsorii vin, discuta, dar pleaca repede cand vad ca expunerea lor este zero, ca nu li se poate garanta mai nimic in materie de imagine", imi spunea un amic acum cateva zile.
Luati o harta a romaniei si trasati urmatorul traseu (e cam lung, dar merita) :
Giurgiu - Oltenita - Calarasi - Cernavoda - Constanta - Tulcea - Braila - Galati - Focsani - Vaslui - Iasi - Suceava - Piatra Neamt - Bicaz - Gheorgheni -  Bradului - Reghin - Bistrita - Viseul de Sus - Sighetul Marmatiei - Baia Mare - Zalau - Cluj - Alba Iulia - Hunedoara - Tg. Jiu - Craiova - Rm. Valcea - Arefu - Sibiu - Fagaras - Brasov - Bucuresti.
Mii de oameni pe strazi care sa incurajeze ciclistii, autoritati locale care sa promoveze la maxim ciclismul. Transalpina, Valea Oltului si Transfagarasanul sa nu fie ratate. Sosire la altitudine, la cota 2000.
Turl Romaniei, un vis realizabil.



















Monday, March 11, 2013

Trupa Elevation la ArCuB


Concert Eveniment de excepţie la Bucureşti: super-grupul new-yorkez Elevation lansează albumul „Mystery” pe scena ArCuB. Elevation, unul dintre cele mai creative cvartete de jazz ale momentului, revine cu un nou recital EXPLOZIV pe scena ArCuB, în data de 27 aprilie 2013, începând cu ora 20:00.
Trupa reuneşte patru personalități marcante ale jazz-ului contemporan: Abraham Burton (saxofon tenor), Brad Jones (bas), Nasheet Waits (tobe) şi Lucian Ban (pian). Născut în urma colaborării dintre Lucian Ban, pianist şi compozitor român, stabilit la New York, şi muzicianul Abraham Burton, unul dintre marii saxofonişti ai ultimelor decenii, grupul new-yorkez s-a reinventat în timp, cu fiecare nouă creaţie. De data aceasta, trupa îi reuneşte pe extraodinarul basist Brad Jones şi pe „maestrul toboşar” Nasheet Waits.
Lucian Ban


Nasheet Waits

Abraham Burton

 Brad Jones

Expozitie de Pictura

Expoziţia “Gandul Roşu”" reuneşte 17 lucrări de pictură şi un tablou vivant, ce are în centru femeia. Proiectul vrea să atragă atenţia asupra societaţii restrictive şi cum afectează acest fapt planul afectiv al femeii. Lucrările reprezintă stările emoţionale ale acestora în antiteză cu « zidul » ce trebuie spart de-a lungul vieţii sociale.
De asemeni, doresc să fac o conexiune pe această parte în vederea aducerii artistului în planul de participant activ la viaţa sociala. Şi el are de spart permanent « zidul » mentalităţii colective. Artistul are nevoie să devină un formator de opinie în spaţiul public, nu să fie un individ marginalizat care face supra-eforturi pentru a-şi exercita funcţia sociala.

Juan Pablo Villalobos

Între 13 şi 15 martie, scriitorul de origine mexicană Juan Pablo Villalobos se va afla în România la invitaţia Curtea Veche Publishing, programul său incluzând două evenimente în Bucureşti şi unul în Timişoara. Miercuri, 13 martie, de la ora 19.00, bucureştenii îl pot întâlni în Energiea (Str. Brezoianu, nr. 4), unde va răspunde întrebărilor lui Sorin Tudor, fondator Webcultura şi specialist în comunicare online. Joi, 14 martie, începând cu ora 18.30, la Institutul Cervantes (B-dul Regina Elisabeta, nr. 38) va avea loc lansarea volumului “Fiesta în bârlog” în prezenţa autorului şi a invitaţilor săi: ES Maria Cristina de la Garza Sandoval, Ambasadoarea Mexicului în România; Juan Carlos Vidal, Directorul Institutului Cervantes; Grigore Arsene, Manager Curtea Veche Publishing şi Horia Barna, traducătorul cărţii. Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe şi o recepţie.

Sunday, January 20, 2013

Coloane spre Cer

Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu (în partea nordică a Pieței Palatului). Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește și sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreștilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul … căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc “la marginea orașului”? În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul Dați un leu pentru Ateneu.