@ Ana Marin : mulţumesc frumos. Este o imagine pe care o am întiparită în minte de când eram mic. Vacanţele de vară le petreceam la Bunica mea, în satul Scorţeni, jud. Prahova, unde erau sute de Duzi şi cireşi.
imi plac duzii...in special cei mici...am vazut in Ploiesti intr-un parculet niste duzi negri pitici tare frumosi...parca era o micuta gradina japoneaza :)
Cand ne intorceam de la scoala mancam dude...ne intorceam acasa plini de dude, prin buzunare, peste tot... :) Erau niste pomisori pe aleea de langa bloc si nu puteam sa ne abtinem! :)
Cine a avut ocazia copil fiind să mănânce dude în fiecare zi şi nu a făcut-o ? Bunicul meu avea un dud mare altoit care compus din doua crengi mari făcea dude şi roşii şi albe , fiecare pe jumătatea sa de pom. Fructele deasemenea erau mari chiar foarte mari , niciodată nu ne certam pe ele dar nici nu le terminam indiferent câţi prieteni aduceam.
@ IULISA : ni stiu ce sa raspund la comentariile tale. 90% dintre ele sun o poezie, pur simplu nu gasesc raspuns, nu pot decat sa le admir. Iti multumesc.
cand stateam la bloc aveam in fata un parculet cu astfel de copaci. acum nu mai stau la bloc, dar nici duzi nu mai exista... multumesc pentru amintire.
Salut Costin! Foarte frumos aici, la tine. iar poza cu dude...îmi aminteşte de ceea ce au evocat aproape toţi aici: minunata copilărie, când veneam acasă murdari la gură şi pe haine de la dudele zemoase şi atât de dulci... O poză care stârneşte atâtea amintiri...
Da,da, sunt si albe si negre. Mie imi plac mai mutl alea albe, nu stiu exact de ce. Oricum, daca ma lasi itnr-un pom plin cu dude, s-ar putea ca in zece minute sa nu le mai gasesti. Ce de certuri am primit de la mama cand eram mica, pentru ca veneam cu uniforma patata acasa :))
Dudeeeeeeeeee, hehehe cate amintiri ma leaga de acest fruct dulce care iti coloreaza copilaria si limba.Aveam la tara la bunici o babuta care crestea viermi de matase si dudul era furnizorul de hrana pentru viermii ei .Imi colora mama Maria copilaria asa de frumos...si totul se petrecea la umbra unui dud mare cu fructe negre si dulci .Acolo imi facea mama Maria castele de nisip, gradinile zanelor, imi spunea povesti , imi recita versuri.Lumea satului o considera nebuna.Pentru mine, mama Maria a fost pata de culoare a copilariei mele , femeie cu dudul si cu viermii de matase.Acum a plecat in lumea de dincolo si mai trec pe la cimitir din cand in cand sa-i aprind o lumanare.Nu-mi provoaca nicio tristete pentru ca in fata crucii ei imi aduc aminte de verile copilariei pe care mi le petreceam aproape in exclusivitate sub dudul mamei Maria .
Imi place! Happy WW:)
ReplyDelete@ Ana Marin : mulţumesc frumos. Este o imagine pe care o am întiparită în minte de când eram mic. Vacanţele de vară le petreceam la Bunica mea, în satul Scorţeni, jud. Prahova, unde erau sute de Duzi şi cireşi.
ReplyDeleteimi plac duzii...in special cei mici...am vazut in Ploiesti intr-un parculet niste duzi negri pitici tare frumosi...parca era o micuta gradina japoneaza :)
ReplyDelete@ Pandhora : in general, judetul Prahova este un judet de pomi fructiferi.Oare duzii fac parte din aceasta categorie?
ReplyDeleteSi cand ne vom regasi bucuria aceea din trecut, de a le degusta de la un an la altul... Atunci si culorile vor prinde iarasi viata!...
ReplyDeleteInteresant.
Cand ne intorceam de la scoala mancam dude...ne intorceam acasa plini de dude, prin buzunare, peste tot... :) Erau niste pomisori pe aleea de langa bloc si nu puteam sa ne abtinem! :)
ReplyDeleteCine a avut ocazia copil fiind să mănânce dude în fiecare zi şi nu a făcut-o ?
ReplyDeleteBunicul meu avea un dud mare altoit care compus din doua crengi mari făcea dude şi roşii şi albe , fiecare pe jumătatea sa de pom. Fructele deasemenea erau mari chiar foarte mari , niciodată nu ne certam pe ele dar nici nu le terminam indiferent câţi prieteni aduceam.
Dude negre.. bune si patacioase :)
ReplyDeleteastazi toata lumea ne-a imbiat cu bunatati: prajiturele, mere... acum tu cu dudele :)
ReplyDelete@ Acuarele : eu sunt optimist si cred ca si copiii de astazi se vor bucura de aceste detalii care ne fac copilaria mai frumoasa.
ReplyDelete@ Cristi : cat ne urechea maicamea, cand ne intorceam acasa, plini de dude. Dar erau asa de gustoase incat nu ne puteam abtine.
ReplyDelete@ Sorin : la bunica mea era o livada intreaga. Se adunau copii si din satele vecine
ReplyDelete@ Alice Georgiana : la noi era o astfel de problema la cirese. Ne urcam in ciresii oamenilor.
ReplyDelete@ OFZ : bune de nu ne puteam satura
ReplyDelete@ Sophie : Pai sa facem o tarta cu fructe.
ReplyDeleteAsociez imaginea cu o clipă de copilărie!!
ReplyDeletehttp://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/anonimii-satelor-vi-i-amintiti.html
Aaaah! Dude d'aleaaaa! Asa da!
ReplyDeleteDude...
ReplyDeleteLe-am folosit , uneori, in loc de acuarele :))
Happy WW !
Hehe, multumesc pentru invitatie. Nu am mai mancat dude de cand eram copil :)
ReplyDeleteReusita fotografia.
@ INCERTITUDINI : multumesc pentru completare
ReplyDelete@ Bogdanic : exact, nu dude ca greseala, ca acolo ti-a fugit gandul.
ReplyDelete@ Nima : si noi ne bateam cu ele, si acasa luam alta sapuneala, de la mama.
ReplyDelete@ Lillee : niciodata nu e prea tarziu sa ne reamintim de copilarie, ba chiar sa dam in mintea copiilor.
ReplyDeletePrivesc aceasta iimagine cu ochii copilului de odinioară, alunecând, în treacăt, peste melancoliile privitorului adult.
ReplyDelete@ IULISA : ni stiu ce sa raspund la comentariile tale. 90% dintre ele sun o poezie, pur simplu nu gasesc raspuns, nu pot decat sa le admir. Iti multumesc.
ReplyDeleteIn Moldova se numesc agude si erau preferatele mele. Mmm... ce de pofta imi facusi!
ReplyDeletecand stateam la bloc aveam in fata un parculet cu astfel de copaci. acum nu mai stau la bloc, dar nici duzi nu mai exista... multumesc pentru amintire.
ReplyDeleteDudul meu - vara mă îndoapă cu omizi albe, iar, toamna îmi frunze pentru ceaiul diabetic - mai are până la dude!
ReplyDeleteHei salut..Crede-ma ca am pofta;;)
ReplyDeletesunt acre ...sau aia erau strugurii ?! :D
ReplyDelete@Scaietina: imi pare rau ca iti facui pofta, mai asteapta pana la vara si o sa ai parte.
ReplyDelete@ tu26dor : e pacat ca dispar astfel de copaci.
ReplyDelete@ Zamfir de Turda: nu stiam ca frunzele sunt bune pentru ceai diabetic
ReplyDelete@ Andreea Cristache : eu am cautat odata din curiozitate sa vad daca se gasesc de cumparat, in extrasezon, nu am gasit.
ReplyDelete@ Schtiel : nu sunt foarte dulci. Nici macar cand sunt verzi nu sunt acre.
ReplyDeleteSalut Costin! Foarte frumos aici, la tine. iar poza cu dude...îmi aminteşte de ceea ce au evocat aproape toţi aici: minunata copilărie, când veneam acasă murdari la gură şi pe haine de la dudele zemoase şi atât de dulci...
ReplyDeleteO poză care stârneşte atâtea amintiri...
Imi vine sa-ntind mana sa iau ... duda.
ReplyDeleteExact așa este,sunt dude albe și dude negre!Îmi plac mult dudele.
ReplyDeleteMi-ai amintit de copilarie! Candva am scris si eu o povestire despre dude:
ReplyDeletehttp://www.neacostache.com/2008/06/10/la-dude/
O seara frumoasa!
Da,da, sunt si albe si negre. Mie imi plac mai mutl alea albe, nu stiu exact de ce. Oricum, daca ma lasi itnr-un pom plin cu dude, s-ar putea ca in zece minute sa nu le mai gasesti. Ce de certuri am primit de la mama cand eram mica, pentru ca veneam cu uniforma patata acasa :))
ReplyDeleteDude gri :)
ReplyDeleteFrumoasa fotografia... se vad detaliile frunzelor ca la microcop!
Happy WW!
Dudeeeeeeeeee, hehehe cate amintiri ma leaga de acest fruct dulce care iti coloreaza copilaria si limba.Aveam la tara la bunici o babuta care crestea viermi de matase si dudul era furnizorul de hrana pentru viermii ei .Imi colora mama Maria copilaria asa de frumos...si totul se petrecea la umbra unui dud mare cu fructe negre si dulci .Acolo imi facea mama Maria castele de nisip, gradinile zanelor, imi spunea povesti , imi recita versuri.Lumea satului o considera nebuna.Pentru mine, mama Maria a fost pata de culoare a copilariei mele , femeie cu dudul si cu viermii de matase.Acum a plecat in lumea de dincolo si mai trec pe la cimitir din cand in cand sa-i aprind o lumanare.Nu-mi provoaca nicio tristete pentru ca in fata crucii ei imi aduc aminte de verile copilariei pe care mi le petreceam aproape in exclusivitate sub dudul mamei Maria .
ReplyDelete[...]Alice Georgiana, Carmen, Costin, Cristi[...]
ReplyDelete@ Alexandrone : Bun venit pe planeta noastra, a celor care mazgalim cu fraze pe acest blog.
ReplyDelete@ Gabriela : ha, ha foarte haios. Inca putin si vine vara.
ReplyDelete@ Se-Cret : cele albe aveau avantajul ca ne scapa de sapuneala de dupa, cand ajungeam acasa.
ReplyDelete@ Nea Costache : sper să nu fie cu supărare, dar am pus link-ul aici. Îmbracă perfect această fotografie.
ReplyDelete@ Irina : pai dacă nu ai fost cuminte!
ReplyDelete@ Carmen : multumesc frumos.
ReplyDelete@ Ana Maria S : noi mergeam la adunat viermi de mătase, pentru la şcoalş. După ce a căzut Ceauşescu a fost totul lăsat baltă.
ReplyDelete