Wednesday, April 27, 2011

Another Wednesday

Să mă aflu în ton cu postarea de la Carmen, vă invit să poftişi la dude. Imaginea este perfect îmbrăcată în cuvinte de Nea Costache, aici.

51 comments:

  1. @ Ana Marin : mulţumesc frumos. Este o imagine pe care o am întiparită în minte de când eram mic. Vacanţele de vară le petreceam la Bunica mea, în satul Scorţeni, jud. Prahova, unde erau sute de Duzi şi cireşi.

    ReplyDelete
  2. imi plac duzii...in special cei mici...am vazut in Ploiesti intr-un parculet niste duzi negri pitici tare frumosi...parca era o micuta gradina japoneaza :)

    ReplyDelete
  3. @ Pandhora : in general, judetul Prahova este un judet de pomi fructiferi.Oare duzii fac parte din aceasta categorie?

    ReplyDelete
  4. Si cand ne vom regasi bucuria aceea din trecut, de a le degusta de la un an la altul... Atunci si culorile vor prinde iarasi viata!...
    Interesant.

    ReplyDelete
  5. Cand ne intorceam de la scoala mancam dude...ne intorceam acasa plini de dude, prin buzunare, peste tot... :) Erau niste pomisori pe aleea de langa bloc si nu puteam sa ne abtinem! :)

    ReplyDelete
  6. Cine a avut ocazia copil fiind să mănânce dude în fiecare zi şi nu a făcut-o ?
    Bunicul meu avea un dud mare altoit care compus din doua crengi mari făcea dude şi roşii şi albe , fiecare pe jumătatea sa de pom. Fructele deasemenea erau mari chiar foarte mari , niciodată nu ne certam pe ele dar nici nu le terminam indiferent câţi prieteni aduceam.

    ReplyDelete
  7. Si eu imi aduc aminte din copilarie cum furam dude de pe la vecini si ne stropeau apoi cu furtunul...:)) o zi frumoasa Costin!

    ReplyDelete
  8. Dude negre.. bune si patacioase :)

    ReplyDelete
  9. astazi toata lumea ne-a imbiat cu bunatati: prajiturele, mere... acum tu cu dudele :)

    ReplyDelete
  10. @ Acuarele : eu sunt optimist si cred ca si copiii de astazi se vor bucura de aceste detalii care ne fac copilaria mai frumoasa.

    ReplyDelete
  11. @ Cristi : cat ne urechea maicamea, cand ne intorceam acasa, plini de dude. Dar erau asa de gustoase incat nu ne puteam abtine.

    ReplyDelete
  12. @ Sorin : la bunica mea era o livada intreaga. Se adunau copii si din satele vecine

    ReplyDelete
  13. @ Alice Georgiana : la noi era o astfel de problema la cirese. Ne urcam in ciresii oamenilor.

    ReplyDelete
  14. @ OFZ : bune de nu ne puteam satura

    ReplyDelete
  15. @ Sophie : Pai sa facem o tarta cu fructe.

    ReplyDelete
  16. Asociez imaginea cu o clipă de copilărie!!

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/anonimii-satelor-vi-i-amintiti.html

    ReplyDelete
  17. Aaaah! Dude d'aleaaaa! Asa da!

    ReplyDelete
  18. Dude...
    Le-am folosit , uneori, in loc de acuarele :))
    Happy WW !

    ReplyDelete
  19. Hehe, multumesc pentru invitatie. Nu am mai mancat dude de cand eram copil :)
    Reusita fotografia.

    ReplyDelete
  20. @ INCERTITUDINI : multumesc pentru completare

    ReplyDelete
  21. @ Bogdanic : exact, nu dude ca greseala, ca acolo ti-a fugit gandul.

    ReplyDelete
  22. @ Nima : si noi ne bateam cu ele, si acasa luam alta sapuneala, de la mama.

    ReplyDelete
  23. @ Lillee : niciodata nu e prea tarziu sa ne reamintim de copilarie, ba chiar sa dam in mintea copiilor.

    ReplyDelete
  24. Privesc aceasta iimagine cu ochii copilului de odinioară, alunecând, în treacăt, peste melancoliile privitorului adult.

    ReplyDelete
  25. @ IULISA : ni stiu ce sa raspund la comentariile tale. 90% dintre ele sun o poezie, pur simplu nu gasesc raspuns, nu pot decat sa le admir. Iti multumesc.

    ReplyDelete
  26. In Moldova se numesc agude si erau preferatele mele. Mmm... ce de pofta imi facusi!

    ReplyDelete
  27. cand stateam la bloc aveam in fata un parculet cu astfel de copaci. acum nu mai stau la bloc, dar nici duzi nu mai exista... multumesc pentru amintire.

    ReplyDelete
  28. Dudul meu - vara mă îndoapă cu omizi albe, iar, toamna îmi frunze pentru ceaiul diabetic - mai are până la dude!

    ReplyDelete
  29. Hei salut..Crede-ma ca am pofta;;)

    ReplyDelete
  30. sunt acre ...sau aia erau strugurii ?! :D

    ReplyDelete
  31. @Scaietina: imi pare rau ca iti facui pofta, mai asteapta pana la vara si o sa ai parte.

    ReplyDelete
  32. @ tu26dor : e pacat ca dispar astfel de copaci.

    ReplyDelete
  33. @ Zamfir de Turda: nu stiam ca frunzele sunt bune pentru ceai diabetic

    ReplyDelete
  34. @ Andreea Cristache : eu am cautat odata din curiozitate sa vad daca se gasesc de cumparat, in extrasezon, nu am gasit.

    ReplyDelete
  35. @ Schtiel : nu sunt foarte dulci. Nici macar cand sunt verzi nu sunt acre.

    ReplyDelete
  36. Salut Costin! Foarte frumos aici, la tine. iar poza cu dude...îmi aminteşte de ceea ce au evocat aproape toţi aici: minunata copilărie, când veneam acasă murdari la gură şi pe haine de la dudele zemoase şi atât de dulci...
    O poză care stârneşte atâtea amintiri...

    ReplyDelete
  37. Imi vine sa-ntind mana sa iau ... duda.

    ReplyDelete
  38. Exact așa este,sunt dude albe și dude negre!Îmi plac mult dudele.

    ReplyDelete
  39. Mi-ai amintit de copilarie! Candva am scris si eu o povestire despre dude:
    http://www.neacostache.com/2008/06/10/la-dude/
    O seara frumoasa!

    ReplyDelete
  40. Da,da, sunt si albe si negre. Mie imi plac mai mutl alea albe, nu stiu exact de ce. Oricum, daca ma lasi itnr-un pom plin cu dude, s-ar putea ca in zece minute sa nu le mai gasesti. Ce de certuri am primit de la mama cand eram mica, pentru ca veneam cu uniforma patata acasa :))

    ReplyDelete
  41. Dude gri :)
    Frumoasa fotografia... se vad detaliile frunzelor ca la microcop!
    Happy WW!

    ReplyDelete
  42. Dudeeeeeeeeee, hehehe cate amintiri ma leaga de acest fruct dulce care iti coloreaza copilaria si limba.Aveam la tara la bunici o babuta care crestea viermi de matase si dudul era furnizorul de hrana pentru viermii ei .Imi colora mama Maria copilaria asa de frumos...si totul se petrecea la umbra unui dud mare cu fructe negre si dulci .Acolo imi facea mama Maria castele de nisip, gradinile zanelor, imi spunea povesti , imi recita versuri.Lumea satului o considera nebuna.Pentru mine, mama Maria a fost pata de culoare a copilariei mele , femeie cu dudul si cu viermii de matase.Acum a plecat in lumea de dincolo si mai trec pe la cimitir din cand in cand sa-i aprind o lumanare.Nu-mi provoaca nicio tristete pentru ca in fata crucii ei imi aduc aminte de verile copilariei pe care mi le petreceam aproape in exclusivitate sub dudul mamei Maria .

    ReplyDelete
  43. [...]Alice Georgiana, Carmen, Costin, Cristi[...]

    ReplyDelete
  44. @ Alexandrone : Bun venit pe planeta noastra, a celor care mazgalim cu fraze pe acest blog.

    ReplyDelete
  45. @ Gabriela : ha, ha foarte haios. Inca putin si vine vara.

    ReplyDelete
  46. @ Se-Cret : cele albe aveau avantajul ca ne scapa de sapuneala de dupa, cand ajungeam acasa.

    ReplyDelete
  47. @ Nea Costache : sper să nu fie cu supărare, dar am pus link-ul aici. Îmbracă perfect această fotografie.

    ReplyDelete
  48. @ Irina : pai dacă nu ai fost cuminte!

    ReplyDelete
  49. @ Ana Maria S : noi mergeam la adunat viermi de mătase, pentru la şcoalş. După ce a căzut Ceauşescu a fost totul lăsat baltă.

    ReplyDelete

Atacul cu idei :