Monday, June 6, 2011

Deer

Îmi aduc aminte de zilele copilăriei, când cutreieram pădurile satului natal ( Mislea, judeţul Prahova) şi vedeam căprioare. Aveau locuri special amenajate în pădure unde li se aducea mâncare şi un bulgăre mare de sare.   Anii au trecut, căprioarele au dispărut din acele locuri şi odată cu ele, am parasit şi eu, fizic, satul natal. Îmi este dor să mă întorc în fiecare zi. Îmi propun în fiecare lună să parcurg cei 100 de km şi să mă duc acasă, să îmi întâlnesc prietenii din copilărie, să simt mirosul naturii, să adorm sub un copac.

11 comments:

  1. Sunt minunate fotografiile!

    ReplyDelete
  2. Caprioara imi aminteste intotdeauna de mine.
    Cat de firava si totusi rezista, daca nu acolo la tine in sat, in alta parte. Inca mai sunt!

    ReplyDelete
  3. Animale gingase, pline de dragalasenie.

    ReplyDelete
  4. Ai avut o copilarie fericita. Esti un norocos ca te poti lauda cu asemenea peisaje. Frumos, foarte frumos. De fotografii nu mai spun nimic, senzationale ca de obicei!

    ReplyDelete
  5. fa-o...intoarcete...chiar daca multe nu mai sunt la fel...se spune ca avem incarcatura locului in care ne-am nascut...si cred ca este asa...
    eu m-am nascut la Ploiesti si chiar daca toata viata mea de pana acum am trait in Bucuresti,cand trec prin Ploiesti am asa...un fel de emotie si ma simt intr-un alt fel...acasa...
    poate parea caraghios...asa ca aveti voie sa zambiti :)

    ReplyDelete
  6. Ce frumoase!! Eram tare fericita cand le zaream si eu printr-o poienita..in copilarie :)

    ReplyDelete
  7. Iepuri, vulpi, fazani, ... întâlnim mereeu în drumurile noastre.

    ReplyDelete
  8. din pacate povestea caproarelor tale este si povestea caprioarelor mele si acum trebuie sa ne multumim ca le vedem la zoo sau ca mare raritate in salbaticie.

    ReplyDelete

Atacul cu idei :