Si eu cand ma gandesc la Bucuresti tot la imaginea asta ma gandesc. Mai mult, am impresia ca si parintii mei fac la fel, deoarece amandoi mi-au povestit de mai multe ori in trecut in timp ce cresteam (cu mare placere din partea lor si incantare din partea mea ascultandu-i) ca si ei, ca probabil multi alti indragostiti, isi dadeau intalnire la "coada lui Mihai Viteazul" inainte sa se casatoreasca.
Deci va dati seama ca aceasta poza nu are cum decat sa imi trezeasca sentimente placute. In plus, este o poza luata pe un timp relativ frumos, nu excesiv de luminos insa, nici innorat, deci transmite si o stare de calm, datorita careia si eu am putut sa ma gandesc fara nici o anxietate la amintiri placute si nici nu m-am simtit prea trist ca acum ma aflu departe de parintii mei.
Eu le fac acum cu mana trecand pe aici pe langa locul lor de intalnire preferat din tinerete, le spun ca intr-adevar totul e OK cu mine aici in SV Norvegiei departe de ei, sunt chiar in mod realist multumit si de job si de oras, privesc cu incredere si optimism la viitor si ii astept sa ma viziteze aici in iunie asa cum ne-am inteles.
Vreau totodata sa arat aceasta poza si colegului meu de sectie, medicul specialist psihiatru V, care va iesi in curand la pensie, pt. ca vreau sa vada si el un Bucuresti frumos si linistit care sa semene un pic si cu Oslo, si mai vreau sa ii spun inca o data multumesc ca m-a ajutat sa iau nota 10 la examenul oral de nivel B2 de limba norvegiana, deoarece eu in timpul examenului am folosit cunostinte capatate de la el despre pictorul norvegian Edvard Munch si astfel relatarea mea catre examinatori a fost si mai interesanta decat as fi putut-o eu sa o fac vreodata daca nu as fi primit de la el amanuntele acelea interesante despre viata acelui pictor faimos norvegian. Mai vreau sa ii mai spun o data ca tot din "cauza lui" m-am decis eu sa imi iau concediu in iunie si sa imi chem parintii mei in vizita aici atunci, deoarece el mi-a descris aceasta luna ca fiind poate cea mai frumoasa din an cand este traita de locuitorii judetului Rogaland unde ma aflu si eu.
Am sa va dau acum un clip cu o proba de echitatie spotiva care are loc in iunie in judetul Rogaland ca sa va dati seama ca lumina din acest clip seamana destul de bine cu lumina din poza de mai sus. Si, in plus, o sa aveti si voi ocazia sa auziti cum suna o voce placuta de nativ norvegian vorbind in limba lui materna, si poate ca atunci o sa imi dati si mie dreptate ca tot spun tuturor pe unde ma duc ca mie imi face mare placere sa aud incontinuu aceasta pronuntie, ba chiar am asemanat acesta placere cu una sexuala, si aceasta asemanare nu era de loc lipsita de respect ci reprezenta de fapt o apreciere foarte inalta si un compliment din partea mea pentru limba norvegiana. (Ma refer bineinteles numai la vocea comentatorului sportiv de sex masculin, nu am in mintea mea nici o asociere de tip sexual cu sportiva de varsta adolescenta care apare in clip, desi poate doar culoarea poarului ei imi aminteste de culoarea parului Annelinei, care este un personaj din Norvegia despre care am scris eu odata pe blog in trecut, mai de mult. Anneline nu a aratat un interes deosebit sa viziteze Bucurestiul vreodata, ea se va muta la Bergen in curand ca sa isi continue studiile universitare, deci nu are nici o legatura directa cu aceasta fotografie sau cu sentimentele mele fata de ea.)
http://www.youtube.com/watch?v=G8rLTTHfX7Q
@CC: te-am re-linkat in blogrollul meu si am gasit o denumire mult mai potrivita pentru tine, care cred ca iti va face placere si tie: Paparazzo.
P.S. @Blogerul Alegerea Sophiei (care apare in linkurile de la dreapta care ii plac lui CC): din comentariul din clipul de mai sus reiese ca pe sportiva norvegiana o cheama tot o varianta a numelui Sophia, deci mi-a adus amite de tine, iti zic: hei og tusen takk (hello si mii de multumiri) pt. ca mi l-ai recomandat la randul tau pe noul meu medic personal de familie, dr. Stoica, la care eu o sa ma duc de multe ori de acum inainte, nu numai cand sunt bolnav, dar chiar si asa in mod preventiv, cum ar cam trebui sa facem mai cu totii din cand in cand, mai ales dupa varsta de 40 de ani, hai 45 daca suntem si noi mai atleti; dupa 50 e absolut obligatoriu sa iti faci controale preventive de rutina regulate la medicul de familie.
@Raul: e intrigant/interesant pt. mine ca tu associezi culoarea gri cu comunisnmul, de ce ?
Eu mereu am asociat bineinteles culoarea rosie cu comunismul si inca inainte de a vedea filmul Reds cu Warren Beatty (care l-a si regizat ! A propos a vazut cineva excelentul film comedie-politica Bullworth tot cu Warren Beatty ? WE asta apare rar de tot in ultima vreme, dar mie mi se pare excelent la orice varsta de cate ori paseste pe ecran, cine poate uita fimul lui de debut, Splendor in the Grass, cu Natalie Wood ?)
Eu asociez culoarea gri numai cu culori de stofa, nu am absolut nici o alat asociere in mintea mea cu culoarea gri. stiu ca in unele carti se refera la perioada comunista ca la o peroada cenusie, insa mie asta mi s epare un adevarat EUFEMISM fata de ororile pe care le-a inflictat regimul totalitarian comunist in oamnei si in societate.
Cum s-ar zice pe facebook, like! :)
ReplyDeleteUn like si din partea mea. Chiar e faina. Imi place foarte mult.
ReplyDeleteSi eu cand ma gandesc la Bucuresti tot la imaginea asta ma gandesc. Mai mult, am impresia ca si parintii mei fac la fel, deoarece amandoi mi-au povestit de mai multe ori in trecut in timp ce cresteam (cu mare placere din partea lor si incantare din partea mea ascultandu-i) ca si ei, ca probabil multi alti indragostiti, isi dadeau intalnire la "coada lui Mihai Viteazul" inainte sa se casatoreasca.
ReplyDeleteDeci va dati seama ca aceasta poza nu are cum decat sa imi trezeasca sentimente placute. In plus, este o poza luata pe un timp relativ frumos, nu excesiv de luminos insa, nici innorat, deci transmite si o stare de calm, datorita careia si eu am putut sa ma gandesc fara nici o anxietate la amintiri placute si nici nu m-am simtit prea trist ca acum ma aflu departe de parintii mei.
Eu le fac acum cu mana trecand pe aici pe langa locul lor de intalnire preferat din tinerete, le spun ca intr-adevar totul e OK cu mine aici in SV Norvegiei departe de ei, sunt chiar in mod realist multumit si de job si de oras, privesc cu incredere si optimism la viitor si ii astept sa ma viziteze aici in iunie asa cum ne-am inteles.
Vreau totodata sa arat aceasta poza si colegului meu de sectie, medicul specialist psihiatru V, care va iesi in curand la pensie, pt. ca vreau sa vada si el un Bucuresti frumos si linistit care sa semene un pic si cu Oslo, si mai vreau sa ii spun inca o data multumesc ca m-a ajutat sa iau nota 10 la examenul oral de nivel B2 de limba norvegiana, deoarece eu in timpul examenului am folosit cunostinte capatate de la el despre pictorul norvegian Edvard Munch si astfel relatarea mea catre examinatori a fost si mai interesanta decat as fi putut-o eu sa o fac vreodata daca nu as fi primit de la el amanuntele acelea interesante despre viata acelui pictor faimos norvegian. Mai vreau sa ii mai spun o data ca tot din "cauza lui" m-am decis eu sa imi iau concediu in iunie si sa imi chem parintii mei in vizita aici atunci, deoarece el mi-a descris aceasta luna ca fiind poate cea mai frumoasa din an cand este traita de locuitorii judetului Rogaland unde ma aflu si eu.
Am sa va dau acum un clip cu o proba de echitatie spotiva care are loc in iunie in judetul Rogaland ca sa va dati seama ca lumina din acest clip seamana destul de bine cu lumina din poza de mai sus. Si, in plus, o sa aveti si voi ocazia sa auziti cum suna o voce placuta de nativ norvegian vorbind in limba lui materna, si poate ca atunci o sa imi dati si mie dreptate ca tot spun tuturor pe unde ma duc ca mie imi face mare placere sa aud incontinuu aceasta pronuntie, ba chiar am asemanat acesta placere cu una sexuala, si aceasta asemanare nu era de loc lipsita de respect ci reprezenta de fapt o apreciere foarte inalta si un compliment din partea mea pentru limba norvegiana. (Ma refer bineinteles numai la vocea comentatorului sportiv de sex masculin, nu am in mintea mea nici o asociere de tip sexual cu sportiva de varsta adolescenta care apare in clip, desi poate doar culoarea poarului ei imi aminteste de culoarea parului Annelinei, care este un personaj din Norvegia despre care am scris eu odata pe blog in trecut, mai de mult. Anneline nu a aratat un interes deosebit sa viziteze Bucurestiul vreodata, ea se va muta la Bergen in curand ca sa isi continue studiile universitare, deci nu are nici o legatura directa cu aceasta fotografie sau cu sentimentele mele fata de ea.)
http://www.youtube.com/watch?v=G8rLTTHfX7Q
@CC: te-am re-linkat in blogrollul meu si am gasit o denumire mult mai potrivita pentru tine, care cred ca iti va face placere si tie: Paparazzo.
P.S. @Blogerul Alegerea Sophiei (care apare in linkurile de la dreapta care ii plac lui CC): din comentariul din clipul de mai sus reiese ca pe sportiva norvegiana o cheama tot o varianta a numelui Sophia, deci mi-a adus amite de tine, iti zic: hei og tusen takk (hello si mii de multumiri) pt. ca mi l-ai recomandat la randul tau pe noul meu medic personal de familie, dr. Stoica, la care eu o sa ma duc de multe ori de acum inainte, nu numai cand sunt bolnav, dar chiar si asa in mod preventiv, cum ar cam trebui sa facem mai cu totii din cand in cand, mai ales dupa varsta de 40 de ani, hai 45 daca suntem si noi mai atleti; dupa 50 e absolut obligatoriu sa iti faci controale preventive de rutina regulate la medicul de familie.
ReplyDeletedoua nuante de gri: comunismul si post-comunismul.
ReplyDeletedealtfel, fotografia e superba.
Impresionant cum reflecta maretia cladirii.Cred ca si jocul de culori ,adica cerul albastru si restul alb negru .
ReplyDeleteFrumos ,imi place !
Frumos și impunător loc.Nu l-am văzut de tare mult timp.Poate anul acesta!
ReplyDelete@Raul: e intrigant/interesant pt. mine ca tu associezi culoarea gri cu comunisnmul, de ce ?
ReplyDeleteEu mereu am asociat bineinteles culoarea rosie cu comunismul si inca inainte de a vedea filmul Reds cu Warren Beatty (care l-a si regizat ! A propos a vazut cineva excelentul film comedie-politica Bullworth tot cu Warren Beatty ? WE asta apare rar de tot in ultima vreme, dar mie mi se pare excelent la orice varsta de cate ori paseste pe ecran, cine poate uita fimul lui de debut, Splendor in the Grass, cu Natalie Wood ?)
Eu asociez culoarea gri numai cu culori de stofa, nu am absolut nici o alat asociere in mintea mea cu culoarea gri. stiu ca in unele carti se refera la perioada comunista ca la o peroada cenusie, insa mie asta mi s epare un adevarat EUFEMISM fata de ororile pe care le-a inflictat regimul totalitarian comunist in oamnei si in societate.
Excelent !
ReplyDelete