Accidentul de a fi român

Am citit ceva interesant pe blogul lui Cristian Sutu, legat de invidia romanilor. Nu m-am putut abtine si am comentat.
Acum nu stiu daca noi suntem neaparat invidiosi sau pur si simplu nu vedem altfel lucrurile. Aici ii dau dreptate lui Andrei Ardeleanu cand spune ca putina educatie nu ne-ar strica, insa, trebuie sa recunoastem ca inca nu suntem pregatiti sa ne civilizam. Fapte care sa imi demonstreze asta sunt multe, ultima fiind cea a romanilor care s-au dus la spital sa declare ca au fost in tramvaiele care s-au ciocnit in pasajul Lujerului, asta dupa ce RATB a declarat ca ii va despagubi pe toti cei prezenti in acele tramvaie. Invidia apare atunci cand vedem ca nu suntem perceputi ca a fi un popor civilizat, atunci cand strainii sunt speriati de noi. S-a intamplat ieri, cand am vazut o turista straina, care se tot chinuia sa inteleaga o harta. M-am bagat in seama si am intrebat-o daca are nevoie de ajutor. Cu un zambet fortat, a facut un pas in spate, si-a tras geanta in brate si a pleat spunand ca ea doar se plimba, nu are nevoie de ajutor... Mi-am dat seama ca s-a panicat si am traversat pe cealalta parte a strazii. Atunci am fost invidios pe ei.

Noi suntem precum cele 3 elemente din imaginea alaturata. Norii, becurile si copacii. Culori diferite, consistenta diferita, dar aspiratii diferite. In timp ce unul dintre becuri isi schimba culoarea in rosu, sperand sa devina uun nor, sa aiba libertatea de miscare, o vedere de deasupra a lucrurilor, celalalt bec tinde spre verde, culoarea salciilor, bine ancorate in pamant, dar care se pierd in multime. Acum ramane sa decideti voi care suntem noi si care sunt ei. Poate ca s-a intamplat doar un accident, acela de a fi romani.