Din nou mă înclin în faţa frumuseţii în ansamblu a fotografiei pe care o prezinţi. Pelicanul este surprins în arealul său, un mic colţ de rai, din păcate din ce in ce mai strimt pentru el. Probabil că puţini ştiu că pelicanii, aceste pasări arhaice rămase din era terţiară , datorită diminuării îngrijorătoare a efectivelor lor, au fost declarate monumente ale naturii şi sunt protejate nu numai prin legile cinegetice, dar sunt şi sub protecţia Convenţiei de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale. Omorâţi de pescari şi vânători, cu sălbăticie, fiind considerate păsări dăunătoare prin consumul mare de peşte, puţini ştiu că de fapt pelicanii se hrănesc de regulă în apele mici, în scădere, unde se aglomerează peştii, capturând mai uşor exemplarele bolnave de diferite epizotii. Prin îndepărtarea peştilor bolnavi, împiedică apariţia mortalităţii în masă şi descompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor. În acest sens, exercitând selecţia naturală, pelicanii sunt adevăraţi sanitari ai bălţii. Oricum, în lume nu mai există pelicani decât în partea estica a Europei, indeosebi Delta Dunarii, şi orice prilej de a vorbi despre ei si a-i aduce în atenţie este benefic pentru această specie, în ideea că se trage încă un semnal de alarmă pentru a fi ocrotiţi.. Imi cer scuze.... "m-a luat valul" şi am uitat să mă opresc.
Numai noi, oamenii sunt atat de teribili ca am speriat si Universul.Natura desi are forta nemasurata arareori se intoarce putin impotriva noastra doar cand suntem prea nebuni.
O fotografie artistică, poate datorită temei sau a verdelui oglindit în apă...sau a zidului vechi, al cărui gri e făcut pentru a crea contrastul dintre culoare-nonculoare, triumfând cu prospeţimea verdelui-viaţă, sau toate aceste calităţi la un loc! Foarte frumos!
@ Aurora Georgescu : multumesc pentru informatii. Chiar nu stiam ca este o astfel de specie. Da se pare ca au si un rol important in mentinerea sanatoasa a apelor.
@ Ana Maria S : nu avem nici o scuza in fata naturii. Suntem in plin proces de autodistrugere. Natura isi regleaza singura cursul, omul insa se pierde.
@ Cafeauata : sa stii ca acolo aveau super conditii, 5*, ultra-all inclusive. Si isi putea lua zborul oricand, pentru ca aveau un gard inalt de 1 metru, 1 metru si 20 de centimetrii.
@ Mirela P. : Acel zid, nu este un zid defapt. Acolo era locul unde stateau caprele de munte. Este piatra de munte, s-a construit un munte acolo. Intre acel munte si lacul pelicanilor este drum.
The author's writing style is so engaging that I felt like I was having a conversation with a close friend.color blind test for kidsIt's a win for both style and inclusivity.
Excelentă imagine!
ReplyDeletePoza asta parca este ireala, atat este de frumoasa. :)
ReplyDeleteun coltisor verde si frumos...dar pelicanul pare triist :)
ReplyDeleteFrumoasa imaginea! Imi place ca ai prins in cadru si celelalte pasari.
ReplyDeletee foarte cuminte, cei de la zoo din baneasa erau foarte energici :)
ReplyDeleteUnde-i pestele din gusa?!:)Ma asteptam sa aiba"balta peste"...
ReplyDeleteSunt frumoase imaginile tale !
Era fascinația copilăriei mele,pelicanul alături de păun.Tare frumos l-ai prins.
ReplyDeleteregele lacului... Minunata linistea biotopului!
ReplyDeleteHappy WW!
PS: unde-i broasca testoasa? :(
Singurătatea pelicanului protejat şi bine apărat de doi mascaţi ascunşi pe trunchiul ocrotitor.
ReplyDeletedisplay picture is very interesting .... congratulations
ReplyDeletehttp://lanung5566photography.blogspot.com/
De ce e necajit pelicanul tau?
ReplyDeleteDin nou mă înclin în faţa frumuseţii în ansamblu a fotografiei pe care o prezinţi. Pelicanul este surprins în arealul său, un mic colţ de rai, din păcate din ce in ce mai strimt pentru el.
ReplyDeleteProbabil că puţini ştiu că pelicanii, aceste pasări arhaice rămase din era terţiară , datorită diminuării îngrijorătoare a efectivelor lor, au fost declarate monumente ale naturii şi sunt protejate nu numai prin legile cinegetice, dar sunt şi sub protecţia Convenţiei de la Berna privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale. Omorâţi de pescari şi vânători, cu sălbăticie, fiind considerate păsări dăunătoare prin consumul mare de peşte, puţini ştiu că de fapt pelicanii se hrănesc de regulă în apele mici, în scădere, unde se aglomerează peştii, capturând mai uşor exemplarele bolnave de diferite epizotii. Prin îndepărtarea peştilor bolnavi, împiedică apariţia mortalităţii în masă şi descompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor. În acest sens, exercitând selecţia naturală, pelicanii sunt adevăraţi sanitari ai bălţii. Oricum, în lume nu mai există pelicani decât în partea estica a Europei, indeosebi Delta Dunarii, şi orice prilej de a vorbi despre ei si a-i aduce în atenţie este benefic pentru această specie, în ideea că se trage încă un semnal de alarmă pentru a fi ocrotiţi..
Imi cer scuze.... "m-a luat valul" şi am uitat să mă opresc.
Paradisul începe pe Pământ!!
ReplyDeletehttp://incertitudini2008.blogspot.com/2011/05/cand-obosite-pleoapele-se-inchid.html
Vorba unei neveste de secretar de partid de altă dată: Şi cum scrie şefu' tău cu ăsta? (Şefu' îşi adusese, dintr-o delegaţie, un stilou ... Pelikan!).
ReplyDeleteCredeam ca azi sunt singura care am obsesia "zburatoarelor".
ReplyDeleteCe moţat cuminţel !
ReplyDeleteParca ar fi stapanul regatului umed, frumos tare...
ReplyDeleteO zi faina, dragule!
am vazut odata in Delta, pelicani cu gusa desfacuta...impresionante pasari!
ReplyDeletefoarte frumoasa imagine...
ReplyDeletesi rudele lui de culoare neagra...
ReplyDeleteTare frumosa fotografia! Pelicanul iese in evidenta prin "aura" sa..chiar daca pasarea cea neagra s-a cocotat sa fie mai sus :)
ReplyDeletemie imi pare surprins inainte de a face o miscare brusca din aripi sau o scufundare ;)
ReplyDeleteFoarte frumos!:)
ReplyDeleteNumai noi, oamenii sunt atat de teribili ca am speriat si Universul.Natura desi are forta nemasurata arareori se intoarce putin impotriva noastra doar cand suntem prea nebuni.
ReplyDeleteNice shot!! :-)
ReplyDeleteAdmir puterea de redare a nuantelor si a imagini superbe surprinse intr-o lume de basm,m-au fermecat.
ReplyDeleteFrumoasa lume, cuminte si meditativa!...
ReplyDeleteAre ochii tristi, ii este dor de "acasa"...
ReplyDeleteNu pot spune decat atat: Frumos!
ReplyDeleteO fotografie artistică, poate datorită temei sau a verdelui oglindit în apă...sau a zidului vechi, al cărui gri e făcut pentru a crea contrastul dintre culoare-nonculoare, triumfând cu prospeţimea verdelui-viaţă, sau toate aceste calităţi la un loc! Foarte frumos!
ReplyDeletepelicanul nu e trist, asa e specia lui mai serioasa:P faina poza! salutari si o seara minunata!
ReplyDelete@ Vera : Multumesc frumos
ReplyDelete@ Lillee : Acel habitat parca era ireal, atat de multa atentie i se acorda.
ReplyDelete@ Lumi Ro : mii de multumiri.
ReplyDelete@ Pandhora : cu adevarat verde. Nu este trist, asa era el adormit pe balta.
ReplyDelete@ Cristi : Multumesc. Am facut si eu ce am putut.
ReplyDelete@ Sophie : ba nu erau deloc linistiti. Se alergau prin acel spatiu, se ciondaneau, isi intindeau aripile.
ReplyDelete@ Angi : Nu erau pe acolo ingrijitorii. Aveau si ora de masa, dar nu am mai stat sa vedem cum ii hraneste.
ReplyDelete@ Se-Cret : sa stii ca si eu cand eram mic, eram fascinat de pelicani, cand ii vedeam la televizor, cu gusa mare, ma fascina foarte tare.
ReplyDelete@ Carmen : da corect, regele lacului. A venit si testosica
ReplyDelete@ abbilbal : imi place scenariul tau. Acum ca l-ai pus aici, mi-a sclipit si mie imaginatia si ma gandeam ca cei doi pot fi 2 ninja.
ReplyDelete@ lanung5566photography : Thank you.
ReplyDelete@ Minoki : nu era deloc trist. Cred ca din cauza frigului, dar cred ca era in misiune, ca bine spunea Abbilbal.
ReplyDelete@ Aurora Georgescu : multumesc pentru informatii. Chiar nu stiam ca este o astfel de specie. Da se pare ca au si un rol important in mentinerea sanatoasa a apelor.
ReplyDelete@ INCERTITUDINI : iar oamenii fac tot posibilul sa il distruga.
ReplyDelete@ zamfir de Turda : asta este demna de lumea lui Bula.
ReplyDelete@ Gabriela : mi-a placut "bazaitoarea" ta.
ReplyDelete@ Zina ; era pranzul, poate isi facea siesta.
ReplyDelete@ teonegura : pai el cred ca se credea.
ReplyDelete@ Cleo : eu as vrea sa ii vad in actiune, dar nu in gradina zoo unde sunt hraniti de om.
ReplyDelete@ rokssana :multumesc pentru aprecieri.
ReplyDelete@ Escu : cred ca isi renega rudele de culoare.
ReplyDelete@ fly2sky : pai fiecare isi stie locul.
ReplyDelete@ aA ; nu, era foarte cal, innota relaxat.
ReplyDelete@ aA : era foarte calm, inota relaxat
ReplyDelete@ Ana Marin : multumesc frumos. Toate cele bune.
ReplyDelete@ Ana Maria S : nu avem nici o scuza in fata naturii. Suntem in plin proces de autodistrugere. Natura isi regleaza singura cursul, omul insa se pierde.
ReplyDelete@ Androxa : Thank you.
ReplyDelete@ IULISA : multumesc pentru motivatie.
ReplyDelete@ Acuarele : in antiteza cu lumea noastra.
ReplyDelete@ Cafeauata : sa stii ca acolo aveau super conditii, 5*, ultra-all inclusive. Si isi putea lua zborul oricand, pentru ca aveau un gard inalt de 1 metru, 1 metru si 20 de centimetrii.
ReplyDelete@ Alina : nu pot decat sa iti multumesc.
ReplyDelete@ Mirela P. : Acel zid, nu este un zid defapt. Acolo era locul unde stateau caprele de munte. Este piatra de munte, s-a construit un munte acolo. Intre acel munte si lacul pelicanilor este drum.
ReplyDelete@ Tu26dor : corect. Multumesc.
ReplyDeleteCe frumoasă poză! Iar pelicanul parcă ar fi o corabie cu pânzele strânse. Am citit undeva că mănâncă enorm de mult peşte!
ReplyDeleteUn colt de Rai!
ReplyDeleteBravooo. O zi de milioane ... de zambete!
@ Alexandru : imi place viziunea ta asupra pelicanului, o corabie cu panzele stranse, foarte plastic.
ReplyDelete@ Aniela : Multumesc si tie asemenea.
ReplyDeleteThe author's writing style is so engaging that I felt like I was having a conversation with a close friend.color blind test for kidsIt's a win for both style and inclusivity.
ReplyDelete