@ Se-Cret : Fotografia este facut la intrarea intr-un buncar. Acolo erau acei chituci de lemne taiati, asezati pe beton. Ciupercile acelea, insa au viata. Te salut.
:) Costin, exact asta imi doresc si eu. Sa revin dupa ce am sa termin cu senzatia asta dintre trenuri. Multumesc pentru urare, sa ne gasim cu bine. Te-am adaugat si in blogroll. Si sper sa ma impulsionezi cu ocazia asta in utilizarea aparatului foto. Deosebita arta !
E impresionant cum ştiu ciupercile, fiinţele astea nici plante, nici animale, să găsească locuri pentru a trăi. Fotografia are totuşi ceva sumbru, din cauza acelui copac care nu a fost lăsat să-şi ducă şi el viaţa. Poate şi fiindcă ştiu că se află lângă un buncăr...
@ Max Peter : am si eu o rugaminte. activeaza pe blogul tau, la comentarii, optiunea NUME/URL, eu nu pot sa comentez altfel. daca cineva citeste acest mesaj, si puteti, lasati un mesaj la Max Peter din partea mea. Va multumesc.
@ Tamy : am umbla de bezmetici jumatate de ora printr-o padure deasa, ne-am zgariat, urzicat, intepat, etc. Am ajuns la fortul acesta (Mogosoaia). In interiorul lui am gasit asta.
@ cristinaghedea : iti multumesc frumos, in primul rand pentru ca ai avut interesul si rabdarea de a vizualiza si alte postari, mai vechi de pe blog. Cred ca ar fi observat si altii, daca ar fi ajuns acolo.
@ Alexandru : apropo de ce ai spus tu, cum ca viata se gaseste in locuri surprinzatoare, sa vezi cand or veni fluturii pe care i-am gasit la metrii buni sub pamant.
Costin, dupa ce am sa revin din vacanta cred ca voi adopta si eu Life in Picture.
ReplyDeleteMi se pare frumoasa ideea.
O zi buna!
Îmi place cum ai numit fotografia asta!
ReplyDeleteȘi viața subterană e viață!
@ Mihaeladm : Te astept cu drag. Concediu placut. Nu intre trenuri insa.
ReplyDelete@ Se-Cret : Fotografia este facut la intrarea intr-un buncar. Acolo erau acei chituci de lemne taiati, asezati pe beton. Ciupercile acelea, insa au viata. Te salut.
ReplyDelete:) Costin, exact asta imi doresc si eu. Sa revin dupa ce am sa termin cu senzatia asta dintre trenuri.
ReplyDeleteMultumesc pentru urare, sa ne gasim cu bine.
Te-am adaugat si in blogroll.
Si sper sa ma impulsionezi cu ocazia asta in utilizarea aparatului foto. Deosebita arta !
E impresionant cum ştiu ciupercile, fiinţele astea nici plante, nici animale, să găsească locuri pentru a trăi. Fotografia are totuşi ceva sumbru, din cauza acelui copac care nu a fost lăsat să-şi ducă şi el viaţa. Poate şi fiindcă ştiu că se află lângă un buncăr...
ReplyDeleteWonderful light in this shot Costin!
ReplyDeleteBeautifully captured.
Imi plac ciupercile alea, parca sunt palarii puse una peste alta, felicitari.
ReplyDeleteMa intreb cand vei prezenta ceva in maniera macro ce senzatii voi incerca?
ReplyDeleteFrumoasa poza!
@ cublandete : ca sa te pregatesti, poti sa vezi celelalte fotoografii macro de pana acum. Le poti gasi la eticheta Macrophotography
ReplyDeleteCiupercile în viață pe copacii morți, minunată.
ReplyDeletecred a trebuit sa umbli ceva, pentru a gasii acest trunchi de copac...dupa cum au crescut ciupercile, locul are multa umezeala...minunat...
ReplyDeleteCand mergeam in padure dupa ciuperci gaseam des astfel de imagini, din pacate asta se intampla cu multi ani in urma!
ReplyDeleteNatura ne ofera surprize tot timpul...
ReplyDeleteIdeea e frumoasă. Puţini s-ar fi gândit la asta.
ReplyDelete:D ma inscrisei si eu:D
ReplyDelete@ Max Peter : am si eu o rugaminte. activeaza pe blogul tau, la comentarii, optiunea NUME/URL, eu nu pot sa comentez altfel. daca cineva citeste acest mesaj, si puteti, lasati un mesaj la Max Peter din partea mea. Va multumesc.
ReplyDeleteImi place ideea. Am postat si eu. :D
ReplyDeleteviata... viata se gaseste acolo unde nici nu ne-am gandi ca ar pute exista
ReplyDeletefrumos
felicitari,nu oricine putea observa asta!
ciupercile par atat de proaspete si de vii tragandu-si seva din copac...dar copacul...copacul nu mai e decat o umbra de copac...
ReplyDeleteViaţa este peste tot ,ştim că o purtăm mereu cu noi, în noi şi este peste tot în jurul nostru .
ReplyDeletedeosebită fotografia cu ciupercile!
S-a rezolvat, Costin.
ReplyDeleteSplendizi buretii aceia! Sa fie oare Pleurotus (buretii de fag sau pastravi)?
ReplyDeleteIn tot cazul, felicitari pentru fotografie!
Intr-un tirziu, am ajuns si eu ...
ReplyDeleteBureti de iasca ?
Imi place mult ideea si am preluat-o, mai ales ca m-am intors dintr-un concediu plin de impresii :)
ReplyDeleteMultumesc pentru hosting!
ReplyDeleteSa ai o zi frumoasa si creativa!
Salutari!
Da, nu erai in blogroll.
ReplyDeleteSorry!
Acuma esti!
Te urmaresc mai usor asa....
Salutari!
Mulţumesc pentru invitaţie!
ReplyDeleteTe salut Costin !
ReplyDeleteSumbru pe de o parte , pe de altă parte frumos prin prisma trimfului vieţii în locuri inaccesibile .
BunĂ Costin!
ReplyDeleteMulțumesc de invitație,nu
știu dacă am făcut bine!
Îți doresc o săptămână excelentă!
Îmi place tare mult ideea. Viaţa poate fi descoperită în cele mai surprinzătoare locuri!
ReplyDeleteO noapte bună, Costin! :-)
@ Zina : sa stii ca si pe mine ma fascineaza. orice adiere de vant, le duce sporii oriunde. Acei chituci sunt depozitati intr-un buncar.
ReplyDelete@ Lisa : Thank-you for your words...
ReplyDelete@ Lumi RO : te-ai gandit tu bine. Chiar ca seamana cu un sertar cu palarii.
ReplyDelete@ Zodrac : asta m-a intrigat si pe mine. antiteza asta dintre viata si moarte. te salut.
ReplyDelete@ Tamy : am umbla de bezmetici jumatate de ora printr-o padure deasa, ne-am zgariat, urzicat, intepat, etc. Am ajuns la fortul acesta (Mogosoaia). In interiorul lui am gasit asta.
ReplyDelete@ alicee : sa stii ca nimic nu te impiedica sa faci o excursie la tara undeva, sa cutreieri cateva paduri. Te intorci plina de viata.
ReplyDelete@ Cristi : foarte mult surprize. Tot timpul spunem ca suntem pregatiti, dar...
ReplyDelete@ C.L.M. : bine ai venit. Te astept in fiecare saptamana sa construim un alt episod.
ReplyDelete@ Laura : multumesc frumos.
ReplyDelete@ cristinaghedea : iti multumesc frumos, in primul rand pentru ca ai avut interesul si rabdarea de a vizualiza si alte postari, mai vechi de pe blog.
ReplyDeleteCred ca ar fi observat si altii, daca ar fi ajuns acolo.
@ Alice Georgiana : te astept oricand.
ReplyDelete@ pandhora ; mie mi se pare un mare paradox. Copacul care acum este, asa cum spui tu o umbara, hraneste acele ciuperci.
ReplyDelete@ Iulisa : dar oare stim sa o apreciem?
ReplyDelete@ Nea Costache : nu ma pricep la acest soi de bureti. Acei chituci erau dintr-un trunchi de salcie.
ReplyDelete@ Dani : asa le spunem si noi, la tara. Bine ai venit.
ReplyDelete@ Anca M : multumesc pentru interesul acordat. Ma bucur sa aud ca ai avut un concediu pozitiv.
ReplyDelete@ Wind : cu placere, multumesc.
ReplyDelete@ Dara : oricand poti sa revii. duminica sau lunea poti sa te inscrii la urmatoarele episoade.
ReplyDelete@ Sorin : eu ce pot sa mai spun...
ReplyDelete@ Elena : te astept in fiecare duminica sau luni. Este ok, ce ai facut. Te salut cu drag.
ReplyDelete@ Alexandru : apropo de ce ai spus tu, cum ca viata se gaseste in locuri surprinzatoare, sa vezi cand or veni fluturii pe care i-am gasit la metrii buni sub pamant.
ReplyDeleteMulţumesc frumos, Costin
ReplyDeletehttp://bloglenesrau.wordpress.com/2011/08/16/parere-viata/
Se pare ca am intarziat. Dar...
ReplyDeletehttp://alegereasophiei.blogspot.com/2011/08/life-in-picture-2.html
Văd adesea în Trivale copaci cu „prelungiri„- și-au pus câte o ”măsuță„ , unde se opresc , adesea, păsări..
ReplyDeleteViata dupa viata... Frumos!
ReplyDelete@ CELLA ; cu placere
ReplyDelete@ Cleo : vezi ce inseamna sa ai influenta, s-a rezolvat.
ReplyDelete@ INCERTITUDINI : frumoasa descrierea.
ReplyDelete@ acuarele : viata este oriunde, unul moare, altul se naste.
ReplyDelete