Sunday, October 23, 2011

Românica te iubesc...

Pentru a va inscrie la provocarea "Life in Pictuers" priviti cu doua postari mai jos.

Din capitolul "clientul nostru, prostu' nostru" iata ce se intampla la Kaufland.
Cumpar cartofi, unii rosii altii albi, la ACELASI PRET. Pe cantar, nu exista si optiunea cartofi rosii, asa ca trebuie sa tastezi tot cartofi albi.
Eu ii pun in aceiasi punga ii cantaresc le lupesc pretul si ajung la casele de marcat. Cand vede dnisoara, se ia de mine ca i-am amestecat imi desface punga, ii separa si ma trimite sa ii cantaresc separat. Deja simteam cum mi se urca sangele la cap.
Ii explic usor ca au acelasi pret, iar pe cantar nu au optiunea cartofi rosii.
Nu conteaza, imi zice ea, ii cantariti tot cu optiunea cartofi albi, ca au acelasi pret.
Voi va dati seama ca fata aia facea misto de mine?!
Si imi pune pungile in brate sa ma duc sa le cantaresc separat.
Incerc inca odata sa gasesc o logica si o intreb, doamnisoara, dar ce rost are, daca oricum ii luati ca fiind de acelasi fel?
Ea imi spune ca sumt diferiti si de aceea.
Atunci am renuntat sa ma enervez. Cu toata modestia, mi-am dat seama ca nu pot sa ma cobor chiar pana la acel nivel.
Pai asa zic, au si marimi diferite, nu vreti sa ii cantaresc separat, pe fiecare in parte?
Pana la urma i-am cantarit separat, pe culori. Asa i-as fi lasat toate cumparaturile pe masa aia si as fi plecat, daca nu eram in criza de timp.
Dupa ce imi da bonul, ma intreaba daca sunt OK. Imi venea sa ii dau un mare pumn in fata, sa o dau cu capu de masa aia.
Sunt ok, zic, dar mai caut, inca, o logica primara, la ce m-ati pus sa fac.
Nu a intarziat sa ma lureasca : pai nu intelegeti domnule ca sunt diferiti!!!

Saptamama trecuta, acelasi Kaufland, alta vanzatoare. Cumpar ce trebuie, ajung la casa, imi spune cat costa, ii dau bonuri de masa si niste bani, la care ea trebuia sa imi dea rest 3lei. Si stau ca fraieru sa imi dea restul si bonul. Ea imi zice ca trebuie sa mai iau ceva de 3 lei, ca nu imi da rest la bonuri. Eu nu am bagat de seama ce a zis ea, iar dupa vreo doua minute ea imi spune iar, ca trebuie sa cumpar ceva de 3 lei ca nu poate sa imi dea rest. Eu tot nu pricepeam. Un domn, care urma dupa mine, radea linistit. Eu deja nu mai imtelegeam nimic. Imi repeta domniaoara.
Cand inteleg eu ce vrea, ii spun ca ea nu trebuie sa imi dea rest la bonuri ci la banii pe care i-am dat pe langa bonuri.
A, da chiar asa, va dau rest la bani sa nu mai cumparati nimic de 3 lei, imi zice ea. Eu ma uitam ca vitelu la poarta noua, cum domnul care urma radea cu o pofta nemaivazuta.

Românica te iubesc, fie si pentru prostii tai.

23 comments:

  1. :))e de ras...dar si pentru faptul ca lasi sa ti se intample...in primul rad cartofii trebuie sa ii cantareasca ea, daca constata nereguli la casa....asa se face...cel putin asa se face unde locuiesc eu...daca ceva nu e in regula cu ceea ce eu am cantarit, doamna de la casa cheama prin microfon pe cineva sau trage ea o fuga! in al 2 lea rand nu inteleg ce trebuie sa iti pierzi timul cu atatea explicatii, mai ales ca ziceai ca erai si in criza de timp...cartofiorii frumos raman la casa si tu iti vezi de drum(cartofi gasesti pe toate drumurile)...de ce trebuie sa stai sa-ti faci nervi cand nu e cazul! hai o zi faina sa ai...

    ReplyDelete
  2. C-am asa ceva am patit si eu! Se vede ca e strategie de marketing!:))

    ReplyDelete
  3. Nu te-ai prins!
    Fetele vor să te agaţe! :D

    ReplyDelete
  4. De obicei, e indicat sa-i lasi ce ai cumparat imprastiat prin par. Altfel nu vad cum se poate rezolva situatia "clientul nostru-sclavul nostru"

    ReplyDelete
  5. @ geanina : ai dreptate, ar fi trebuit sa las cartofii, dar mie nu imi venea sa cred in ce situatie am ajuns.

    ReplyDelete
  6. @ Melly : macar am un "martor".

    ReplyDelete
  7. @ Tiberiu : am pe dege o verigheta cat roata de la caruta. Nu cred ca asta vroiau.

    ReplyDelete
  8. @ Bluemoon : te rog sa ma crezi ca la un moment dat, simteam nevoia sa o dau cu capu de carut. dar mai bine ma linistesc si analizez dupa.

    ReplyDelete
  9. La asemenea faze nu Românica e de vină... ci cretineii ei! Ăştia ar trebui puşi cumva pe net, să se ferească lumea de prostia lor! Dar şi de ei!

    ReplyDelete
  10. @ Max Peter : de aceea spun Romanica te iubesc, FIE SI PENTRU PROSTII TAI

    ReplyDelete
  11. Lăsând gluma la o parte şi tâmpul haz de necaz care ne-a adus şi va aduce multe necazuri, experienţa e traumatizantă ...

    ReplyDelete
  12. Proşti, da'mulţi ! :(
    P.S. Mai ai un ping de la mine, de data asta la Lecturi povestite !

    ReplyDelete
  13. Pai mai Costine, chiar asa; pe Alex l-a trimis la alta casa sa schimbe 100 de lei ca ea nu avea sa dea restul, mentionez ca era ora deschiderii magazinului Carrefour Baneasa. El cumparase ceva de vreo 20 de lei parca.

    ReplyDelete
  14. Și să nu-ți vină să înnebunești când întâlnești jumătăți de buletin ca ăștia?

    ReplyDelete
  15. Din pacate,noi,clinetii marilor magazine,suntem tinuti de prosti:La acelasi laudat Kaufland am platit o pasta de dinti cu 4,80 lei mai mult.Cand am reclamat,mi s-au cerut mii de scuze.daca nu reclamam eram proasta !Intrebi de termenul de valabilitate al unui produs.Ti se spune una si pe eticheta scrie alta....
    La raft scrie un pret,la casa se incaseaza altul s.a.m.d....

    ReplyDelete
  16. asta daaa... :-)

    Ce să facem, avem parte în societate de diferiți oameni, așa că vine timpul cînd trebuie să ne înarmăm cu multă răbdare pentru unii din ei?.

    O săptămînă liniștită și frumoasă îți doresc!

    ReplyDelete
  17. Cât de revoltătoare este această situație !

    ReplyDelete
  18. Nu trebuie sa cauti vreo logica acolo unde nu este. Si eu am patit asa cu niste struguri roz si negri, evident cu acelasi pret.

    ReplyDelete
  19. Ha, ha! Şi eu care credeam că mi se întâmplă numai mie! Ăştia-s românaşii noştri! Nici într-o sută de ani n-or să se dezbare de năravul de a fi atât de lipsiţi de amabilitate cu clienţii...

    ReplyDelete
  20. Nu te-a intrebat la sfarsit daca "a fost totul in regula in magazin"? Oricum, nu-i cea mai jalnica situatie. De fapt e greu de zis care e cea mai jalnica. La un Real mi-a cantarit niste peste, mi-a pus eticheta cu pretul si codul de bare pe el, iar la casa m-a taxat cu alt pret(?!), mai mare, evident. O fi ceva cu inflatia de la cantar la casa de marcat...

    ReplyDelete
  21. Eu cred ca le supraestimezi pe duduile astea despre care vorbesti .Nu cred ca faceau misto de tine cred ca pur si simplu atat le duce purtatorul de par .

    ReplyDelete
  22. Ehehee, acum le-a mai cazut nasul, dar imediat dupa '89 cand erau foarte putine vanzatoare in raport cu ce avem acum, inca se credeau buricul pamantului.

    M-am dus sa iau un salam si cum aveam bani cam putini la mine i-am aratat doamnei ce salam vreau si cam cat sa-mi taie ca sa-l cantareasca. A luat salamul si a taiat aproape dublu. Cand i-am spus ca vreau doar jumate din cat a taiat, mi-a raspuns superior ca nu poate sa-l mai taie, ca ramane o bucata prea mica si n-are ce sa faca cu ea.
    Dar cu asta ce-o sa faceti, am intrebat-o in timp ce plecam ... A ramas blocata, nu se astepta sa nu cumpar

    ReplyDelete

Atacul cu idei :