Demenţa la braţ cu ursul Yogi

Omul este din ce în ce mai comod. Am prins momentul şi am îngroşat numărul celor care merg cu maşina. Ţinînd cont că am avut ceva de "alergat", mi-am urcat organismul plin de E-uri în maşină şi... la drum nenică. O zi frumoasă, soare, păsărele care cântă, numai bine de mers cu bicicleta sau pe jos, dar eu nuuu, Batman, Batman... şiiiii.... un claxon de o demenţă aproape palpabilă. O stimabilă doamnă care, vorbind la telefon, în timp ce conducea, mă claxonează că am oprit la semafor, la culoarea roşie. Iaics!!! zic în gând, ce am făcut, nu am citit noul cod rutier, noua legislaţie sau doamna e prea concentrată la discuţia telefonică şi în loc de frână a nimerit claxonul? Dar cum naiba, claxonul e la pedale? În creierul meu era o luptă nebunească pentru a înţelege ce se întâmplă în mintea unora care dorm la volan. Poate lucrează în tura de noapte. Îmi văd liniştit de drum... că vorba aia călătorului îi stă bine cu drumul. După vreo 30 de minute îmi vine fulgerător în minte o vorbă bătrânească: "cu prostul şi cu trenul să nu te pui niciodată". Care a fost cauza acestei revelaţii de mare efect?! Păi un tătic destul de inconştient s-a gândit să traverseze strada, pe unde era mai mult soare. Ducea agale un copilaş de vreo 2 anisori de mână pe mijlocul bulevardului. Ajung aproape de ei şi frânez, în mijlocul bulevardului. Pfui, zic, azi am făcut o faptă bună, nu am călcat taticul şi copilul, care traversau airea. Multumirile nu au întârziat să apară: "Eşti bou şi mai eşti şi începător!". (bă nene, ăsta zice ca sunt viţel? bou începător). Trag liniştit pe dreapta, deschid internetul de pe telefon şi caut expresia "eşti bou". Ce mi-a mai mulţumit omu' . Am aşteptat să vină seara, să ma duc la film, unde am aşezat Demenţa la braţ cu"Yogi bear".