Singură şi pustie, strada îşi pastrează culoarea cenuşie zilei ce tocmai a trecut. Obosiţi de dorinţele lor, oamenii au uitat să caute linistea nopţii. O lume tristă şi împăcată cu Timpul.
My daily photo blog. The perspective of the world and nature from a photographer eye.
Friday, April 10, 2009
Wednesday, April 8, 2009
Monday, April 6, 2009
6. Ofertă Fotografie de Portofoliu
Fotografia de portofoliu este o categorie aparte, care necesită timp de lucru cu personajul din fotografie. Pentru realizarea cât mai reuşită a fotografiilor, regia fotografului şi spontaneitatea personajului sunt factori determinanţi . Pentru informaţii va rugăm să ne contactaţi.
****************************************************************************
****************************************************************************
În căutarea dreptăţii...
Noaptea m-a părăsit. În căutarea dreptăţii am întâlnit un copil, am întâlnit un om, am întâlnit speranţele unora şi dorinţele altora. În căutarea dreptăţii am întâlnit Puterea de a lupta cu indiferenţa altora şi nepăsarea multora. Am găsit resemnarea în sufletele pierdute şi părăsite de speranţă. Am învăţat să lupt pentru dreptul de a încerca sa visez. E lumină.
În urma timpului...
Privind în Timp îţi dai seama că ai rămas în urma Lui, în urma Destinului, în urma suferinţei, în ansamblul privirilor indulgente ale cărărilor vieţii. Un lucru important însă nu va fi lăsat în urma timpului... Înţelepciunea.
În vis Trăiesc...
Aici încerc să mă regăsesc, încerc să privec Lumea dintr-un cuib de speranţe, să vorbesc cu viitorul, într-o încercare insuficient de curajoasă, efemeră şi puerila de a-mi cunoaşte Privirile...
În vis trăiesc, in viaţă visez, în realitate sper...
În vis trăiesc, in viaţă visez, în realitate sper...
In umbra sperantei...
In umbra sperantei traim cu totii, visam ca Timpul sa ne ajute, dorim ca Gandirea sa ne invete tainele intelepciunii, traim momentul nostru, singuri si impacati cu Adevarul
Thursday, April 2, 2009
Momentul altora...
Nepăsătoare stau, aleargă, sar din loc în loc, descoperind cât de frumoasa este viaţa. Sunt niste adevaraţi alergători prin viaţă.
Au încercat şi vor mai încerca, să ne înveţe că lumea în care trăim este singură, este rece şi este dată uitării de mâna Timpului.
Au încercat şi vor mai încerca, să ne înveţe că lumea în care trăim este singură, este rece şi este dată uitării de mâna Timpului.
Negura întâmplării
Părăsiţi de întâmplare, uitaţi de inocenţă, ne regăsim refugiul în privirea singurătăţii. Ne alinăm gîndirea cu o rază slaba de adevăr, ne întunecăm conştiinţa cu vocea transparentă a indiferemţei în contrast cu înţelepciunea.
2. Oferta Video Botez
Pachet Rubin 500 Lei
- filmare pregătitoare plecării la biserică
- filmarea slujbei religioase
- predarea materialului editat la standarde profesionale, pe DVD-uri personalizate, în 4 exemplare (parinţi, naşi, bunici)
- DVD-urile sunt concepute cu meniu pe capitole şi intro
******************************
Pachet Smarald 900 Lei
- filmare pregătitoare plecării la biserică
- filmarea slujbei religioase
- filmare petrecere
- predarea materialului editat la standarde profesionale, pe DVD-uri personalizate, în 4 exemplare (părinţi, naşi, bunici)
- DVD-urile sunt concepute cu meniu pe capitole şi intro
******************************
Pachet HD 2.000 Lei
- va oferim o filmar HD (high definition)
- filmare pregătitoare plecării la biserică
- filmarea slujbei religioase
- filmare petrecere
- predarea materialului editat la standarde profesionale, pe DVD-uri personalizate, în 4 exemplare (părinţi,naşi, bunici)
- DVD-urile sunt concepute cu meniu pe capitole şi intro
**********************************************************************************
Libertate...
Deşi am avea tendinţa să le invidiem pentru libertatea lor, nu ne dăm seama cât de mult le închidem spaţiul şi timpul...
Friday, March 27, 2009
Thursday, March 26, 2009
Questions and answers
Dacă aveţi ceva întrebări sau nelămuriri, vă stau la dispoziţie.
Postaţi un comentariu cu ce doriţi sa aflaţi.
You have some questions for me? Post it here.
Postaţi un comentariu cu ce doriţi sa aflaţi.
You have some questions for me? Post it here.
Friday, March 20, 2009
2. Oferte Foto Botez
Pachet Rubin 700 Lei
- fotografierea integrală a evenimentului
- efectuarea a 500 fotografii livrate pe DVD-uri personalizate
- prelucrarea tuturor fotografiilor
*************************
Pachet Smarald 1.000 Lei
- fotografierea integrală a evenimentului
- efectuarea a 700 de fotografii livrate pe DVD-uri personalizate
- un album tip carte cu 20 de pagini în format 20x30 cm
- prelucrarea tuturor fotografiilor
*************************
Pachet Diamant 1300 Lei
- fotografierea integrală a evenimentului
- efectuarea a 700 de fotografii, livrate pe DVD-uri personalizate
- un album tip carte, panoramic, cu 30 de pagini format 30x20 cm
- prelucrarea tuturor fotografiilor
*************************
Wednesday, February 25, 2009
Şantajul Gândirii Nule
Una din cele mai triste zile din viaţa unui om este atunci când a venit timpul să fie sclav. Spaţiul şi timpul sunt “tiranii nostrii cei mai cruzi” spunea cineva mult mai învăţat decât contemporanii. Probabil că dacă ar fi trăit în zilele noastre, Miguel de Unamuno, ar fi spus că “OMUL şi GÂNDIREA lui sunt tiranii nostrii cei mai cruzi”.
Fără îndoială că timpul este ireversibil (şi de aceea este un mare duşman al omului) şi nu putem să facem ca ceea ce odată înfăptuit să nu fi fost făcut. Omul însă, este singura sursă adevărată de informaţie, deţine controlul lumii fizice, este prizonierul timpului şi al spaţiului iar asta probabil că îl face mult mai periculos decât TIMPUL, îl putem cumva compara cu Dumnezeu, dacă suntem slabi de înger şi fără o personalitate bine conturată şi ancorată în realitate.
Dar probabil mai interesant ar fi să ne dumerim de ce Omul şi Gândirea sunt mult mai periculoase pentru El însuşi. Omul poate vorbi, te poate face să suferi doar spunându-ţi câteva cuvinte, te poate constrânge să reacţionezi într-un fel sau altul doar printr-un simplu şantaj. Simţul comun presupune că mai întâi gândim şi după aceea îmbrăcăm în cuvinte gândirea noastră. Avem tendinţa de a considera clare şi evidente opiniile care ne sunt cel mai familiare, acelea cu care ne-am obisnuit. De aici porneste o altă plăsmuire tipic umană. Dacă vrei să stăpânesti ceva (în acest caz pe cineva), trebuie să îl cuceresti înainte, să îl faci sclav, să îi şantajezi gândirea, să îl şantajezi chiar pe EL însuşi. Odată trăit într-un climat ostil, care te împiedică să te dezvolti intelectual şi liber, în viitor vei avea tendinţa să aplici acelaşi tratament celor pe care îi consideri inferiori. Omul îşi aduce bunăstarea psihică şi etică în propriul habitat, ducând suferinţa şi umilinţa în spaţiul celor din jur.
Ca să te menţii în vârf trebuie să îţi menţii performanţele trebuie să nu mai fii prizonierul nimănui, ba chiar să deţii sub control scăpările morale ale semenilor.
Multe minţi încă mai sunt sub nimicitorul control al unor doctrine dezastruoase pentru evoluţia conştiinţei umane, Comunismul.
În comunism, spiritul învăţa că trebuie să se supună unui înalt conducător, unei gândiri care nu îi aparţine şi care vrea să îl ducă spre înalta dezvoltare morală şi deontologică a spiritului uman.
Un anume om, este şef peste acţiunile întrepreprinse de cineva, dar el va întelege, aproape sigur, că este stăpân şi peste gândirea omului, peste conştiinţa lui şi în atare consecinţă va folosi cuvinte care nu înseamnă nimic, dar dau de înteles că ori acţionezi cum ţi se spune (să fii sclav) ori renunţi. Este de prost gust, este un şantaj mizerabil, degradant şi înjositor, în primul rând, pentru cel ce le foloseşte. Toate aceste acţiuni încearcă să îl hiperbolizeze, pe cel ce le gândeste, în ceea ce probabil nu va descoperi vreodata: să fie OM, să aibă Conştiinţă. Defapt substratul este o rezultantă a şantajului Gândirii Nule pe care unii o posedă şi o folosesc neştiind că îl face pe cel care încearcă să gândească, să reducă libertatea la resemnare, să renunţe la Liberul Arbitru, transformândul în sclavul Gândirii Nule.
Cunoaşterea şi folosirea necesităţii Liberului Arbitru vor fi instrumentele eliberarii omului de astfel de retrogradaţi deontologic de pe scara valorilor umane.
Fără îndoială că timpul este ireversibil (şi de aceea este un mare duşman al omului) şi nu putem să facem ca ceea ce odată înfăptuit să nu fi fost făcut. Omul însă, este singura sursă adevărată de informaţie, deţine controlul lumii fizice, este prizonierul timpului şi al spaţiului iar asta probabil că îl face mult mai periculos decât TIMPUL, îl putem cumva compara cu Dumnezeu, dacă suntem slabi de înger şi fără o personalitate bine conturată şi ancorată în realitate.
Dar probabil mai interesant ar fi să ne dumerim de ce Omul şi Gândirea sunt mult mai periculoase pentru El însuşi. Omul poate vorbi, te poate face să suferi doar spunându-ţi câteva cuvinte, te poate constrânge să reacţionezi într-un fel sau altul doar printr-un simplu şantaj. Simţul comun presupune că mai întâi gândim şi după aceea îmbrăcăm în cuvinte gândirea noastră. Avem tendinţa de a considera clare şi evidente opiniile care ne sunt cel mai familiare, acelea cu care ne-am obisnuit. De aici porneste o altă plăsmuire tipic umană. Dacă vrei să stăpânesti ceva (în acest caz pe cineva), trebuie să îl cuceresti înainte, să îl faci sclav, să îi şantajezi gândirea, să îl şantajezi chiar pe EL însuşi. Odată trăit într-un climat ostil, care te împiedică să te dezvolti intelectual şi liber, în viitor vei avea tendinţa să aplici acelaşi tratament celor pe care îi consideri inferiori. Omul îşi aduce bunăstarea psihică şi etică în propriul habitat, ducând suferinţa şi umilinţa în spaţiul celor din jur.
Ca să te menţii în vârf trebuie să îţi menţii performanţele trebuie să nu mai fii prizonierul nimănui, ba chiar să deţii sub control scăpările morale ale semenilor.
Multe minţi încă mai sunt sub nimicitorul control al unor doctrine dezastruoase pentru evoluţia conştiinţei umane, Comunismul.
În comunism, spiritul învăţa că trebuie să se supună unui înalt conducător, unei gândiri care nu îi aparţine şi care vrea să îl ducă spre înalta dezvoltare morală şi deontologică a spiritului uman.
Un anume om, este şef peste acţiunile întrepreprinse de cineva, dar el va întelege, aproape sigur, că este stăpân şi peste gândirea omului, peste conştiinţa lui şi în atare consecinţă va folosi cuvinte care nu înseamnă nimic, dar dau de înteles că ori acţionezi cum ţi se spune (să fii sclav) ori renunţi. Este de prost gust, este un şantaj mizerabil, degradant şi înjositor, în primul rând, pentru cel ce le foloseşte. Toate aceste acţiuni încearcă să îl hiperbolizeze, pe cel ce le gândeste, în ceea ce probabil nu va descoperi vreodata: să fie OM, să aibă Conştiinţă. Defapt substratul este o rezultantă a şantajului Gândirii Nule pe care unii o posedă şi o folosesc neştiind că îl face pe cel care încearcă să gândească, să reducă libertatea la resemnare, să renunţe la Liberul Arbitru, transformândul în sclavul Gândirii Nule.
Cunoaşterea şi folosirea necesităţii Liberului Arbitru vor fi instrumentele eliberarii omului de astfel de retrogradaţi deontologic de pe scara valorilor umane.
Acest mesaj este dedicat unui om… unui Nicolae C
Friday, February 20, 2009
Dependenţa de prostie, independenţa de umanitate
Natura umană ne păcăleşte fără să ne dăm seama. Omul este făcut să aibă prieteni, să formeze un “GRUP”, să interacţioneze în folosul lui sau al grupului. Ideea de grup se formează în general din oameni care se întâlnesc, în aceeiaşi perioadă si aceiaşi conjuctură socială.
Dorinţa noastră nelimitată de a ne dezvolta ideatic şi moral este de multe ori limitată de unele impulsuri animalice, specifice rasei umane.
Pentru a depăşi acest obstacol devenim sociabili, interacţionăm cu semenii nostrii. Ajuns de partea cealalta a barajului deontologic, omul uită de cei ce l-au ajutat sa formeze un “GRUP”, sa treacă peste limitarea dorinţei de evoluare. Drumul, însă, este lung şi plin de astfel de obligativităţi externe impuse de gandire, conştiinţă, conditie socială şi de impulsurile patrupedice.
Apartenenţa la un astfel de “GRUP” înseamnă defapt să fii UMAN, înseamnă sa fii parte din acel întreg care, odată lovit, va distribui forţa impactului către toti membrii, în mod egal, astfel încât să nu se simtă defapt interesul ascuns al unui membru sau altul.
În tot acest spectacol etic exista şi oameni care încalcă regulile jocului. Sunt persone de la care nu te astepti să subjuge regula moralitatii, nu te astepţi să se metamorfozeze în însusi “GRUPUL” format, nu te astepţi de la ei să apeleze la adjectivitatea umana doar atunci când au nevoie de tine, sau când vor să îi facă un favor cuiva apropiat, sau cuiva iubit, manipulând astfel “GRUPL”.
Ca în orice joc exista castigatori (cei care uita de esenţa grupului) şi pierzatori (esenţa grupului). În general, pierzatorii realizeaza ca au ieşit, sau au fost excluşi, din acest conglomerat de idei şi, aproape instantaneu, realizează “ce colegi au”.
Odată inlăturată o idee din acst TOT, omogenitatea ideatica şi morală a “GRUPULUI” scade şi se simte nevoia integrării pierzătorului în unitatea ÎNTREGULUI. Aici intervine latura parşivă a omului, care, neştiind să îşi recunoască vina, încearcă să cumpere conştiinţa unuia sau altuia, dar tot în ideea reconstrucţiei “GRUPULUI”, de care mai tarziu, probabil se va refolosi. Să apelezi la astfel de tertipuri este, dacă nu înjositor, atunci sigur umilitor, iar oamenii vor reacţiona instantaneu la încercarea ta de a-ţi prostitua conştiinţa, de a deveni dependent de prostie şi independent de umanitate.
Dorinţa noastră nelimitată de a ne dezvolta ideatic şi moral este de multe ori limitată de unele impulsuri animalice, specifice rasei umane.
Pentru a depăşi acest obstacol devenim sociabili, interacţionăm cu semenii nostrii. Ajuns de partea cealalta a barajului deontologic, omul uită de cei ce l-au ajutat sa formeze un “GRUP”, sa treacă peste limitarea dorinţei de evoluare. Drumul, însă, este lung şi plin de astfel de obligativităţi externe impuse de gandire, conştiinţă, conditie socială şi de impulsurile patrupedice.
Apartenenţa la un astfel de “GRUP” înseamnă defapt să fii UMAN, înseamnă sa fii parte din acel întreg care, odată lovit, va distribui forţa impactului către toti membrii, în mod egal, astfel încât să nu se simtă defapt interesul ascuns al unui membru sau altul.
În tot acest spectacol etic exista şi oameni care încalcă regulile jocului. Sunt persone de la care nu te astepti să subjuge regula moralitatii, nu te astepţi să se metamorfozeze în însusi “GRUPUL” format, nu te astepţi de la ei să apeleze la adjectivitatea umana doar atunci când au nevoie de tine, sau când vor să îi facă un favor cuiva apropiat, sau cuiva iubit, manipulând astfel “GRUPL”.
Ca în orice joc exista castigatori (cei care uita de esenţa grupului) şi pierzatori (esenţa grupului). În general, pierzatorii realizeaza ca au ieşit, sau au fost excluşi, din acest conglomerat de idei şi, aproape instantaneu, realizează “ce colegi au”.
Odată inlăturată o idee din acst TOT, omogenitatea ideatica şi morală a “GRUPULUI” scade şi se simte nevoia integrării pierzătorului în unitatea ÎNTREGULUI. Aici intervine latura parşivă a omului, care, neştiind să îşi recunoască vina, încearcă să cumpere conştiinţa unuia sau altuia, dar tot în ideea reconstrucţiei “GRUPULUI”, de care mai tarziu, probabil se va refolosi. Să apelezi la astfel de tertipuri este, dacă nu înjositor, atunci sigur umilitor, iar oamenii vor reacţiona instantaneu la încercarea ta de a-ţi prostitua conştiinţa, de a deveni dependent de prostie şi independent de umanitate.
Monday, January 26, 2009
Daca ai simti...
Lumea se clădeşte pe atribute, nicidecum pe subiecte, bine reflectate de fiinţa omului. Ying şi Yang sunt atribute supreme, ne coordonează, ne guvernează natura umană, fiinţa, spiritul.
Lumea se deosebeste prin nuante, nu prin culori. Albul şi Negrul ne nuantează simturile şi trăirile sufletesti. Albul şi negrul ne ajută să descoperim EU-l, ne divulgă un subiect bine ascuns în spatele unei creaţii străine nouă, oamenilor.
“Dacă ar simţi şi ea măcar pe jumatate cât simt eu… ar insemna ceva”. Din atata dorinţă de a simti ceva, de a arăta că trăim pentru a dărui privirii numai nuanţe, uităm să plângem.
Cândva îţi ascultam numele rostit de adierea vântului de toamnă şi plângeam. Plângeam pentru că nu eram demn de propriile-mi dorinţe. Lacrimile aproape uscate, îmi udau genunchii obosiţi de speranţa unui ultim pas către castelul unde-mi stau închise dorinţele, unde spirtul meu este exilat.
Ai încercat vreodată să nu te misti, să nu respiri, să nu clipesti? Ai încercat să opresti timpul?
Şi frunzele astea ruginite îmi inundă tăcerea cu prezenta lor, mă obosesc prea devreme. Timpul încă nu s-a oprit, încă ma mai mişc, încă mai clipesc, încă mai respir, mai am puterea să visez.
Am putea trăi într-un sertar al nemuririi? Am putea să plutim, fără să ne fie frică, pe un nor de amintiri şi să ne descoperim visele?
Ce scârţâie leaganul ăsta! Ce frumos te alintă cu muzica lui tomnatică şi pustie… eee…! Te rog mai rămâi în gandul meu, nu mă părăsi acum când aproape simt că nu mai visez!
Da! Rămâi, este timp pentru amândoi. Distanţa ce ne separă este doar un anotim pribeag şi alb.
Plouă! De ce plângi? Nu pot alerga sa prind toate picaturile şi nu vreau să pierd vre-o lacrima. Visez doar să nu ajungi în deşert! Nu aş vrea să îmi descoperi sufletul.
Oare ce se întâmplă cu noi?
Lumea se deosebeste prin nuante, nu prin culori. Albul şi Negrul ne nuantează simturile şi trăirile sufletesti. Albul şi negrul ne ajută să descoperim EU-l, ne divulgă un subiect bine ascuns în spatele unei creaţii străine nouă, oamenilor.
“Dacă ar simţi şi ea măcar pe jumatate cât simt eu… ar insemna ceva”. Din atata dorinţă de a simti ceva, de a arăta că trăim pentru a dărui privirii numai nuanţe, uităm să plângem.
Cândva îţi ascultam numele rostit de adierea vântului de toamnă şi plângeam. Plângeam pentru că nu eram demn de propriile-mi dorinţe. Lacrimile aproape uscate, îmi udau genunchii obosiţi de speranţa unui ultim pas către castelul unde-mi stau închise dorinţele, unde spirtul meu este exilat.
Ai încercat vreodată să nu te misti, să nu respiri, să nu clipesti? Ai încercat să opresti timpul?
Şi frunzele astea ruginite îmi inundă tăcerea cu prezenta lor, mă obosesc prea devreme. Timpul încă nu s-a oprit, încă ma mai mişc, încă mai clipesc, încă mai respir, mai am puterea să visez.
Am putea trăi într-un sertar al nemuririi? Am putea să plutim, fără să ne fie frică, pe un nor de amintiri şi să ne descoperim visele?
Ce scârţâie leaganul ăsta! Ce frumos te alintă cu muzica lui tomnatică şi pustie… eee…! Te rog mai rămâi în gandul meu, nu mă părăsi acum când aproape simt că nu mai visez!
Da! Rămâi, este timp pentru amândoi. Distanţa ce ne separă este doar un anotim pribeag şi alb.
Plouă! De ce plângi? Nu pot alerga sa prind toate picaturile şi nu vreau să pierd vre-o lacrima. Visez doar să nu ajungi în deşert! Nu aş vrea să îmi descoperi sufletul.
Oare ce se întâmplă cu noi?
Thursday, January 22, 2009
Referat la Propria-ţi Conştiinţă sau la modul altuia de a Gândi?
Ce se întamplă cu lumea asta? Oare ştie cineva? Oare interesează pe cineva? Omul este supus unui tir masiv de nedreptăţi, este zilnic expus unei disperări căreia nu îi mai poate face faţă, atunci ajunge să se distrugă pe dinăuntru, să-si facă referat la propria-i Conştiinţă, sau la modul altuia de a Gândi, situatie din care iese în avantaj, din care reuşeşte să predea din greutăţile acumulate. Pierzând din greutăţi, nu înseamnă că scapi de cei ce te enervează, de cei ce nu vor să iţi fie supuşi, este mult mai rău, scapi de viitori prieteni, scapi de colegi, scapi de propria-ţi Conştiinţă şi devii mai Rău.
Odată ajuns acolo unde munţii se opresc, unde cerul cade peste ei, nu mai poţi urca, dar vei fi obligat să cobori, pentru că măcar odată în viaţă ţi se va face dor de modul altuia de a Gândi. Apelează la Propria-ţi Conştiinţă şi vezi la cine poţi coborî, vezi cui îi poţi împărtăşi cum este acolo sus.
Încercăm zilnic, daca nu o viaţă întreagă, să ne regăsim în bătaia vântului, in răsăritul soarelui, în stropii de ploaie, în adevăr, minciună, în tot ce ne atinge, în vise, dar reuşim prea puţin. Atunci apar alte greutăţi, soarele nu mai răsare, vântul nu mai bate, ochii nu ne mai lăcrimează, dar avem propria noastra Conştiinţă si modul altuia de a Gândi şi ne putem ghida, dar nu le putem aborda pentru că tocmai ce le-am renegat, le-am lăsat în vârful muntelui.
Odată ajuns acolo unde munţii se opresc, unde cerul cade peste ei, nu mai poţi urca, dar vei fi obligat să cobori, pentru că măcar odată în viaţă ţi se va face dor de modul altuia de a Gândi. Apelează la Propria-ţi Conştiinţă şi vezi la cine poţi coborî, vezi cui îi poţi împărtăşi cum este acolo sus.
Încercăm zilnic, daca nu o viaţă întreagă, să ne regăsim în bătaia vântului, in răsăritul soarelui, în stropii de ploaie, în adevăr, minciună, în tot ce ne atinge, în vise, dar reuşim prea puţin. Atunci apar alte greutăţi, soarele nu mai răsare, vântul nu mai bate, ochii nu ne mai lăcrimează, dar avem propria noastra Conştiinţă si modul altuia de a Gândi şi ne putem ghida, dar nu le putem aborda pentru că tocmai ce le-am renegat, le-am lăsat în vârful muntelui.
Subscribe to:
Posts (Atom)